Arta. Istoria creatiei artistice

«De ce realizează omul imagini? De ce creăm opere de artă? În decursul
istoriei au fost oferite diverse răspunsuri la aceste întrebări – tot
atâtea răspunsuri câte opere de artă. Și totuși, există un aspect al
reprezentărilor artistice care le unește în timp și spațiu, aidoma unui
fir de aur: operele de artă au fost întotdeauna un mod de a consemna
întâlnirea omului cu natura. Ele comunică felul în care relaționăm cu
lumea, curiozitatea și fricile noastre, curajul și modul în care ne
situăm în relație cu celelalte animale.
Însă întâlnirea aceea este totodată una cu noi înșine, cu natura noastră
umană. Consemnăm ceea ce simțim și vedem în jur, dar și ceea ce ne
amintim și ne imaginăm – duhuri și zei și fantasme ale propriei
fantezii. Prin intermediul imaginilor artistice ne confruntăm totodată
cu acea parte misterioasă și ineluctabilă a firii noastre umane – cea pe
care o întâlnim în adâncul unei peșteri întunecate ori într-o încăpere
lipsită de lumină: moartea și mortalitatea, a noastră și a celor din
jur… Astăzi, operele de artă pot fi „instalații” în care putem pătrunde
– spații reale. Oare lumea toată a devenit o operă de artă? A devenit o
lucrare omenească, astfel că trăim în prezent într-un mediu creat în
întregime de om.»