Asasina cultivata

Există cărţi care inspiră teamă. Teama de adevăr. Par mai curând bombe
cu ceas sau animale împăiate, care pot să-ţi sară la gât într-o clipă de
neatenţie, decât cărţi. Personal, am avut această experienţă de două
ori. Prima oară a fost cu mult timp în urmă, în 1977 sau în 1978; citeam
pe atunci un roman de mici dimensiuni în ale cărui pagini cititorul era
avertizat că putea muri chiar atunci. Cu alte cuvinte, putea muri
de-adevăratelea, putea să cadă jos şi să nu se mai ridice. Romanul era
Asasina cultivată de Enrique Vila-Matas, şi chiar dacă ştiu că nici unul
dintre cititorii săi nu a murit, mulţi au fost transfiguraţi după aceea,
convinşi de faptul că, în relaţia lor cu lectura, ceva s-a schimbat
pentru totdeauna. “Asasina cultivată, alături de Los dominios del lobo
(Teritoriile lupului), primul roman al lui Javier Marías, marchează
punctul de plecare al generaţiei noastre.” Roberto Bolańo