Cel care va citi cu atenţie această carte va înţelege că ea nu dă nici
un fel asigurări despre triumful revoluţiei, nici despre durata
opera-ţiunilor sale, nici despre căile anevoioase ce le va avea de
parcurs şi cu atât mai puţin despre capacitatea revoluţiei, lăudată
uneori cu prea multă uşurătate, de a aduce fiecăruia fericirea deplină.
Mai puţin decât oricare alta, concepţia mea, istorica şi strategică, nu
pleacă de la ideea că, din simplul motiv că aşa ne-ar plăcea, viaţa ar
trebui să fie un poem, fără trudă şi fără rău. Şi nici că răul pe care-l
fac un număr restrâns de oameni cu averi şi conducători creează el
singur nefericirea celorlalţi. Fiecare om este produsul operei sale,
iar, dacă alege lenea, cum îşi aşterne, aşa doarme. Cel mai important
rezultat al descompunerii catastrofale a societăţii împărţite în clase e
că, pentru prima dată în istorie, vechea problemă de a şti dacă
majoritatea oamenilor iubesc cu adevărat libertatea şi-a pierdut
actualitatea: căci,de acum înainte, ei vor fi siliţi s-o iubească.