- Editura RAO - https://www.raobooks.com -

Jocuri de nenoroc

“Pe Dumnezeu nu-L cheamă în fiecare zi la fel.
Odată, într-o sâmbătă de pe la mijlocul iernii, i-am auzit pe oameni
zicându-i Gheorghe, aşa cum îi ziceau şi lui bunicul. De ce venise
Dumnezeu la noi în curte, nu ştiu. Dar dacă tot venise, mi-am luat inima
în dinţi şi l-am rugat să trimită nişte zăpadă pe pământ. S-a pornit
aproape din senin ninsoarea. Dumnezeu a rămas peste noapte la noi, căci
se troieniseră drumurile şi nu avea pe unde să plece. Seara a băut o
ţuică fiartă cu tata şi m-a tras cu sania prin dreptul porţii. Puteam să
jur, când l-am privit înainte de culcare la lumina lămpii, că e leit
bunicul. I-am şi spus a doua zi, în timp ce se pregătea să plece: O
să-mi fie dor de tine, bunicule! Mama a înlemnit în zăpadă de uimire.
După care s-a întors spre mine şi mi-a zis: Nu ţi-e ruşine?! Aşa
vorbeşti tu cu Dumnezeu?!”
Ştefan Mitroi, Nemuritor