În 1805, anul în care Wordsworth a încheiat preludiul şi Nelson i-a
învins pe francezi la Trafalgar, Lorenzo da Ponte a deschis o băcănie la
New York. În primii 40 de ani de viaţă s-a convertit de la iudaism la
creştinism, a fost poet, preot, amant şi libertin (a fost expulzat de
două ori din Veneţia), prieten cu Casanova, colaborator, apoi adversar
al lui Salieri, favorit al împaratului Iosif al II-lea şi, în cele din
urmă, libretist pentru cele mai minunate opere ale lui Mozart ­ Nunta
lui Figaro, Cosě fan tutte şi Don Giovanni. La sfârşitul vieţii a fondat
prima operă din New York şi şi-a realizat cea de-a doua ambiţie,
devenind primul profesor de italiană la Universitatea Columbia.