Masca norocului

Adunasem două iubiri într-una singură. Erau în mine reale şi ireale, ca
aerul şi apa, trăiam cu sufletul plin de amândouă. Pe Stana o iubeam ca
pe o realitate care dădea un sens vieţii. Ea era pământul, florile,
ploaia, roua, copiii. Pe domniţa o reîntâlneam în nimbul amurgului, în
boarea vântului, în zorii zilei, la crepuscul, în voiaje astrale. Am
trăit între aceste două iubiri. Mă închinam la două zeiţe.