Romanul reprezintă cheia de boltă a întregului ciclu al Comediei umane, întrucât Balzac introduce aici procedeul personajelor „reparaissant" – al căror destin este urmărit de-a lungul mai multor romane (Rastignac, Vautrin, doamna de Restand etc.). Moş Goriot şi-a sacrificat toată averea strânsă de-a lungul vieţii pentru a-şi face fericite fiicele, Anastasie de Restand (căsătorită cu un aristocrat) şi Delphine de Nucingen (căsătorită cu un bancher). Tinerele doamne îşi dispreţuiesc însă tatăl, considerat o persoană mult prea modestă pentru înalta societate din care au ajuns să facă parte.
”Amintiri de la curtea cu juri” este o culegere de însemnări din timpulcelor aproape două săptămâni pe care André Gide le-a petrecut ca juratla Rouen. Fin observator, scriitorul a zugrăvit portretul unui sistemjuridic bolnav, cu judecători şi juraţi incompetenţi, anchete făcute demântuială, interogatorii care nu duc nicăieri, un sistem în care ceisărmani şi fără apărare […]
Cu ironia sa plina de rafinament, cu inegalabila sa maiestrie artistica,Thomas Mann imagineaza o posibila intalnire intre iubita din tinerete alui Goethe, neuitata Lotte a lui Werther, si cel care, cincizeci de animai tarziu, devenise patriarhul literaturii germane. Cata emotiereprimata, cate sentimente contradictorii, ce jocuri subtile cu miturileunei epoci incap intre copertele acestei carti fermecatoare!
Profesor la Şcoala de Artă Dramatică aprietenului său Charles Dullin în 1942-1943,Sartre extrage din teatrul clasic grec şi din Esteticalui Hegel propria concepţie despre un teatruauster, moral, mitic, aducând cu un ritual. Propune,aşadar, un teatru ce transpune într-o ambianțămitică marile probleme ale epocii contemporane,care vizează culpabilitatea individuală saucolectivă și la care ne îngăduie să reflectăm, […]
Dacă „Jocul cu mărgele de sticlă” adună într-un punct de altitudinemaximă toate liniile directoare ale operei lui Hesse, aşa cum arcadeleogivale converg spre creştetul bolţii de catedrală gotică, această operăîn ansamblul ei realizează ea însăşi o sinteză originală, în literaturagermană şi universală, a numeroase şi diverse tendinţe, orientări şimodalităţi literare. Clasicismul armonios şi echilibrat se […]
În ziua arestării sale, K. deschide uşa camerei lui pentru a afla ce seîntâmplă cu micul dejun şi declanşează astfel un val de întâmplări carese sprijină, de-a lungul întregului roman, pe metafora uşii. Acuzat de ogreşeală pe care nu o cunoaşte, de nişte judecători cu care nu seîntâlneşte niciodată, conform unor legi despre care nimeni […]
În “Ochi de câine albastru“, scufundarea lui García Márquez în această„altă“ realitate e profundă şi vertiginoasă. Aici nu este vorba despre orealitate plăcută şi amuzantă. García Márquez ne pune faţă în faţă cu oprezenţă inevitabilă – moartea – , dezvăluind-o ca pe o parte geamănă avieţii noastre. Moartea licărindu-ne în vise, cunoscută apoi caexperienţa totală […]
„Un veac de singurătate”, capodopera care l-a propulsat pe GabrielGarcía Márquez pe orbita celebrităţii internaţionale şi i-a adus premiulNobel (1982), este, în opinia unanimă a criticii – după Don Quijote dela Mancha, nemuritoarea creaţie a lui Cervantes -, cel mai frumos romande expresie spaniolă din toate timpurile, aşa cum mărturiseşte şi PabloNeruda care îl numeşte […]
”Lupul de stepă”, unul dintre pilonii literaturii moderne, este o cartetulburătoare dar plină de farmec, ce oglindeşte gândirea lui HermannHesse, influenţele filosofice şi orientările sale spirituale.”Lupul de stepă” urmăreşte traseul psihologic şi emoţional al lui HarryHaller, un savant neadaptat societăţii şi epocii în care trăieşe,intolerant la superficialitatea celor din jur. Haller transpare a fijumătate om […]
Vreme de mulţi ani, Mama Mare garantase pacea socială şi concordiapolitică în imperiul său, în virtutea celor trei cufere cu buletineelectorale false care făceau parte din patrimoniul ei secret. Slujitoriibărbaţi, protejaţii ei şi dijmaşii, majori sau minori, exercitau nu doarpropriul drept de sufragiu, ci şi pe cel al alegătorilor morţi de unsecol. Ea reprezenta predominarea […]
Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la începereaunui roman. Căci în primul paragraf al unui roman trebuie definit totul:structura, ton, ritm, lungime şi uneori chiar şi caracterul vreunuipersonaj. Restul este plăcerea de a scrie, cea mai intimă şi solitarăcare se poate imagina, şi dacă nu-ţi petreci restul vieţii corectîndu-ţicartea […]
Încarc...
