Cu o măiestrie desăvârşită, Ishiguro a creat un roman care este
deopotrivă farsă şi coşmar, care explorează vrăjile teribile exercitate
de familii asupra membrilor lor sau de societăţi asupra cetăţenilor,
precum şi cultul culturii, şi neajunsurile celebrităţii. Ryder este un
pianist celebru, care urmează să susţină un concert într-un oraş aparent
necunoscut. Golurile de memorie îl bulversează însă: îşi aminteşte că a
vizitat odinioară aceste locuri, că a avut o soţie sau o amantă, poate
chiar şi un copil, oamenii par să-l recunoască, fără ca el să-şi
amintească împrejurările în care i-a întâlnit. Şi fiecare aşteaptă ceva
de la el. În spatele cerinţelor individuale se află omniprezenta
aşteptare a unei societăţi marcate de o profundă disperare, care, deşi
exprimată în termeni culturali, poate afecta grav viaţa intimă a
victimelor ei. Transpunerea acestor teme se desfăşoară pe arena unui
oraş imaginar, care ar putea fi localizat în Germania zilelor noastre,
respectiv în acea Europă Centrală bântuită de spiritul kafkian, dacă nu
chiar pe tărâmul mişcător al viselor noastre.