"Tema centrală a operei mele, explica scriitorul, este clasica reflecţie asupra învinşilor şi a învingătorilor. Am analizat aici diferenţele care există între a obţine un succes social şi unul moral, deoarece învingătorii pot fi, moralmente, adevăraţii perdanţi. Un pianist cânta într-un club de noapte. Scena este Barcelona anilor 1984, marcată de victoria socialismului în alegeri şi de o nouă generaţie aflată la putere, care nu se hrăneşte cu iluzii: Luisa, Fisas, Schubert, Ventura... Rossell. Pianistul este o figură anonimă şi martorul unei istorii brăzdate de insuccese şi înfrângeri. Pentru el a existat cândva un alt timp: o Barcelona a anilor 1940, când se simţea parte dintr-o dorinţă colectivă de renaştere naţională. Şi mai erau anii 1936, ani de speranţă, dragoste şi luptă, când el şi Doria "câştigătorul" păreau a fi doi muzicieni cu un viitor promiţător...
Marc Forcin e mincinos, alcoolic, cinic şi desfrânat, şi încă dincopilărie, dar are această „luciditate artistică“, o anumită vioiciune aspiritului şi o poezie personală care ne fac să devenim dependenţi delectura cărţii Farmecul negru. El ajunge în Algeria şi lipsa deexperienţă într-ale vieţii, în general, îl face să trăiască episodulăsta foarte diferit de „însoţitorii“ lui, […]
Un ziar local, apoi studiourile de radio şi de televiziune vor anunţa,spre finalul romanului “Amanţii” de Ion Piţoiu-Dragomir, în ce constăcheia unui secret – foarte bine păzit! – din laboratoarele subterane dela…Până atunci, însă, vor cunoaşte prototipul unui celebru personaj dinistoria dureroasă a lumii…Amanţii şi “amanţii” au o trasătură comună: pasiunea mistuitoare.Interesantele episoade, cum ar […]