Spre far

„A afirma că arta își are punctul de plecare în realitate estre un loc
comun în exegeza operei woolfiene, mai ales când este în discuție Spre
far, cea mai autobiografică dintre operele scriitoarei. Criticii care
citesc acest roman în lumina comentariilor retrospective din jurnalele
și memoriile Virginiei Woolf subliniază, în general, dimensiunea
terapeutică și apropierea textului de materialul biografic.
Autoarea comentează de mai multe ori despre semnificația pe care
scrierea acestui roman a avut-o pentru ea, dar două asemenea observații
sunt deosebit de pertinente: «Obișnuiam să mă gândesc zilnic la tata și
la mama, dar scriind Spre far i-am îngropat în minte. Cred că am făcut
ceea ce fac psihanaliștii pentru pacienții lor. Mi-am exprimat niște
emoții pe care le simțeam profund de multă vreme. Iar exprimându-le, le-
am explicat și apoi nu m-am mai gândit la ele. »” – Mihai Miroiu