Evenimente / Știri

#365decarti – Semnul de aramă, Katia Fox

„Semnul de aramă” este cartea care te poartă în vremurile cavalerilor, te încântă cu turnirurile la care aceştia participă, dar te şi întristează când te gândeşti la poziţia ocupată de femei în societate: sarcina lor era să se îngrijească de gospodărie, să asigure mâncarea pe masă şi să aducă pe lume copii. Însă, o singură femeie a avut curajul ca în secolul XI să fie altcineva şi să-şi urmeze visul: să devină fierăriţă şi să făurească o spadă pentru rege.

Ellenwwore era doar o copilă de 12 ani când, în urma descoperirii unui secret îngrozitor, este nevoită să fugă de acasă pentru a-şi salva viaţa. Îşi lasă mult iubitul tată în urmă şi pleacă să locuiască printre străini, devenind Alan. Pentru că a avut ghionionul să se nască fată, ştie că nimeni nu o va lua ucenic în fierărie, meserie ce a ajuns să o îndrăgească datorită tatălui său, aşa că alege să-şi schimbe identitatea şi să se dea drept băiat. Astfel, reuşeşte să înveţe meseria mult visată, dar află şi cum este viaţa la curte. Iar cum minciunea are picioare scurte şi tot ce este prea frumos puţin durează, lucrurile iau o întorsătură neaşteptată pentru Ellen…iar de aici, aventura devine tot mai captivantă.

Ellen evoluează foarte mult ca şi personaj în cei 22 de ani în care se desfăşoară acţiunea, are parte de lucruri bune, dar şi de lucruri neplăcute, întâlneşte oameni mărinimoşi, dar şi cruzi, îngânfaţi şi care nu-i vor da pace multă vreme, o vor bântui. Învaţă să trăiască printre străini, să recunoască adevăraţii prieteni, dar şi duşmanii, cum să-i răsplătească pe cei care au ajutat-o şi i-au fost alături la nevoie, cum să facă parte dintr-o familie, dar şi când este vremea să pornească din nou la drum. I-a fost dat să simtă şi fiori iubirii, dar să cunoască şi trădarea, aprecierea şi batjocura, roata mereu se întoarce aşa că, ştie să lase loc de bună ziua. Dintr-o copilă inocentă, ce nu a fost ferită de cruzime nici în propria familie, Ellen a devenit o femeie puternică, determinată, sărguincioasă şi descurcăreaţă. A ales să se ridice pe propriile picioare şi nu s-a temut de munca fizică, mereu şi-a spus cuvântul şi nu a plecat capul în faţa nimănui, exceptând persoanele cu rang mai înalt şi care făceau parte din curte. A avut o viaţă încărcată de evenimente în cei 12 ani cât a lipsit de acasă, însă nu este ocolită de întâmplări nici după întoarcerea la cei mult tânjiţi.

Pentru mine, Ellen este unul dintre personajele feminine ce-mi vor rămâne în suflet şi cu drag îmi voi aminti de ea. Este femeia ce ne demonstrează că nu trebuie să ne mulăm după tiparul societăţii şi ne îndeamnă să îi urmăm exemplul, să ne îndeplinim visul chiar dacă toţi ne spun că nu este posibil, să le dovedim contrariul. Într-o lume în care femeia este pe ultima treaptă, ai curajul să urci pe prima şi să ţii capul sus. O femeie curajoasă, ce a fost nevoită să facă şi sacrificii pentru a ajunge cineva. Pe cât de mult am iubit-o şi am apreciat-o, i-am urmărit evoluţia cu sufletul la gură, toată hoinăreala ei a fost o reală încântare, pe atât de mult am avut un personaj ce nu am avut ochi să-l văd. Cum în fiecare poveste trebuie să fie şi un personaj negativ, acesta a fost de departe cel mai crud şi dezgustător posibil, deşi nici nu ştiu cum să-l descriu exact. Cert este că nu l-am putut suferi deloc şi aşa i-aş fi aplicat nişte „tratamente”, doar dispreţ am putut avea pentru el… Pe lângă Ellen am mai avut şi alte personaje pe care le-am îndrăgit foarte mult, cartea nu a dus lipsă de ele şi a scos în evidenţă foarte bine calităţile fiecăruia.

Deşi este un roman destul de voluminos, încărcat de detalii şi personaje, „Semnul de aramă” este înzestrat cu o acţiune ce te ţine captivat de la prima până la ultima pagină, te prinde în povestea sa şi te fascinează cu răpitorii cavaleri în armuri strălucitoare, te transpune într-o lume de mult apusă şi te determină să trăieşti alături de Ellen ca şi cum ar fi un personaj din viaţa reală. Este un roman complex, posedă toate calităţile unei poveşti fermecătoare şi conţine elemente ce te vor determina să nu-l laşi din mână nici măcar o clipă.

Recenzie realizată de Loredana Lungoci – /https://bookwormsinacozycorner.home.blog/

Imprimă acest articol   Imprimă acest articol

Alte Evenimente / Știri de la RAO

vineri,
29 mai, 2020

#365decarti – Cântecul lebedei mecanice

Una dintre cele mai recente apariții ale Editurii RAO, romanul Cântecul lebedei mecanice, al reputatului regizor Petrika Ionesco, a fost ales să reprezinte România la prestigiosul eveniment literar european anual Noaptea literaturii, care are loc pe data de 30 mai, la Paris.  

marți,
31 martie, 2020

#365decarti –„Black Beauty”, Anna Sewell

„Black Beauty este una dintre istoriile care marchează cu succes copilăria fiecărui cititor. Trecută în mai toate listele de must read, cartea dezvăluie destinul unui armăsar negru, de toată frumusețea. Naratoarea, Anna Sewell, care, apropo, a trecut în neființă la cinci luni după apariția romanului, devine o portavoce a animalului aproape totemic și ne oferă […]

luni,
30 martie, 2020

#365decarti –Nebunie în familie, William Saroyan

O vreme l-am confundat pe William Saroyan cu William Styron. Apoi am văzut The Banishment, filmul lui Andrei Zvyagintsev, ecranizarea uneia din cărţile lui şi mi-am zis că e timpul să fac ceva în acest sens. Aşa că am intrat în librărie, am luat una din cărţile lui de pe raft şi am citit primele […]

Citește toate articolele