Actul de justiţie din perioada Renaşterii şi a Reformei se încheia de
multe ori pe eşafod. Uneori infractorii erau alungaţi din oraş cu biciul
sau cu nuielele, alteori erau trimişi pe eşafod pentru că recidivaseră
ori fapta lor presupunea pedeapsa capitală. Deşi era cel mai detestat
personaj al justiţiei, călăul devenise un personaj esenţial care, cu
sabia şi instrumentele sale de tortură, reprezenta ultima redută a
legii.
Pornind de la cronica personală a lui Frantz Schmidt, unul dintre cei
mai cunoscuţi şi activi călăi din istoria Nürnbergului, Joel F.
Harrington reconstituie o perioadă pe care istoria a îngropat-o în
tabuuri şi stereotipii. Se foloseşte de această ocazie pentru a distruge
miturile clădite în jurul acestei meserii detestate şi pentru a explica
mecanismele disciplinei şi pedepsei din lumea postmedievală. Poate din
pricina faptului că este o apariţie culturală sumbră, figura călăului a
fost de multe ori prezentată monodimensional, ca un fel de vârf de lance
pentru obscurantismul şi absolutismul din acele perioade revolute.

"O lectură fascinantă." - Publishers Weekly

"Edificator şi fermecător, deopotrivă." - The Daily Beast