În perioada postbelică represivă şi întunecată, o voce femininăluminează nopţile radiofonice ale Spaniei franchiste. Sfaturisentimentale, monologuri romantice, cuvinte de evaziune şi dorinţă careascund printre rânduri mesaje de deschidere şi speranţă. Ce femeiepersonifică programul radiofonic Azucena noaptea? Ce poveste de eroism,iubire şi moarte ascunde ea? De ce atâţia bărbaţi vor să-i reducă voceala tăcere pentru totdeauna?Tot […]

“… ia spune, bărbatul tău nu te întreabă unde îţi petrecidupă-amiezile? După-masă obişnuieşte să scrie la tratatul lui despregelozie, am spus.” Pot merge şi singur nu ne vorbeşte despre relaţiileromantice şi fericite, ci despre dependenţa şi lipsa de libertate ce sepot naşte între partenerii de viaţă, despre distanţarea voită şiintimitatea răuvoitoare a iubirii. Dar poveştile […]

Marc Forcin e mincinos, alcoolic, cinic şi desfrânat, şi încă dincopilărie, dar are această „luciditate artistică“, o anumită vioiciune aspiritului şi o poezie personală care ne fac să devenim dependenţi delectura cărţii Farmecul negru. El ajunge în Algeria şi lipsa deexperienţă într-ale vieţii, în general, îl face să trăiască episodulăsta foarte diferit de „însoţitorii“ lui, […]

De la păţaniile din insula Pianosa, zugrăvite în celebrul Catch-22,peste eroii lui Heller au trecut două războaie (Coreea şi Vietnam ) şităvălugul unei societăţi dispuse să-i sacrifice pe naivi. Yossarian şifoştii săi colegi navighează din valurile inadaptării cazone în laculpresupus calm al civilizaţiei. Ora închiderii este, poate, data limităla care nu ştii dacă te aşteaptă […]

Nu se întâmplă în fiecare zi să-ţi pice în mână adevăratele confesiuniale unui agent secret. Dimpotrivă, ficţiuni fanteziste sau fantasticesunt oferite de obicei drept pradă publicului credul; iată o cartefundamentală, clară, simplă şi, sperăm, neliniştitoare şi emoţionantă,instructivă şi amuzantă.Naraţiunea se înscrie în mai multe puncte cruciale din spatele istorieicontemporane: atentatul contra papei, în 1981, la […]

Există cărţi care inspiră teamă. Teama de adevăr. Par mai curând bombecu ceas sau animale împăiate, care pot să-ţi sară la gât într-o clipă deneatenţie, decât cărţi. Personal, am avut această experienţă de douăori. Prima oară a fost cu mult timp în urmă, în 1977 sau în 1978; citeampe atunci un roman de mici dimensiuni […]