Evenimente / Știri

Îmi place enorm să scriu cărţi bazate pe intrigi complexe, cu suficient suspans cât să nu le laşi din mână – Interviu cu John Grisham

Maestrul thrillerului juridic revine în România, din 23 august, cu Avocatul rebel, un profesionist care alege să apere doar cazurile disperate.

Reporter: aţi fost avocat timp de 10 ani, înainte de a deveni scriitor. Sunteţi, ca eroul dumneavoastră, Sebastian Rudd, atras de temele de care lumea, în general, se fereşte?

John Grisham: Nu, nu sunt atât de curajos. Când are loc o crimă într-un orăşel în care nu se întâmplă nimic de obicei, oamenii au tendinţa să-l urască pe avocatul apărării – şi e firesc să fie aşa. Acesta este detestat, prost plătit, munceşte din greu, trăieşte un coşmar care nu ia sfârşit niciodată. Doi prieteni de-ai mei au trecut prin aşa ceva. Au apărat pro bono un criminal pasibil de pedeapsa capitală. După trei sau patru ani, au închis cabinetul, pentru că pur şi simplu afacerea asta le-a distrus viaţa.

Rep.: Una dintre temele cărţii este militarizarea excesivă a poliţiei americane. Cum s-a ajuns aici?

J.G.: Capacitatea militară a Statelor Unite a cunoscut, din timpul administraţiei Reagan, o creştere fără precedent. O parte din acest arsenal acumulat de Pentagon a ajuns în mâinile poliţiei americane, insuficient pregătite să gestioneze acest lucru. Deşi am modificat puţin faptele, cazul Doug Renfro, a cărui casă a fost luată cu asalt, în toiul nopţii, de o echipă SWAT fără ca aceasta să verifice mai întâi informaţiile primite, eroare soldată, de altfel, cu moartea soţiei acestuia, este un fapt real. Chiar este nevoie ca aceste trupe să fie înarmate până-n dinţi? Este prima data când oamenii încep să se întrebe acest lucru, înainte să acorde încredere nelimitată poliţiştilor.

Rep.: O altă temă care revine şi în Avocatul rebel este procentul foarte mare de condamnări la închisoare.

J.G.: Aşa este, şi opinia americană a început să vadă costul uriaş al acestui lucru. Avem peste 2,3 milioane de deţinuţi. Când trimiţi 30 de ani un om la închisoare, trebuie să îi asiguri hrana şi să ai grijă de el timp de 30 de ani, cost care creşte pe măsură ce acesta înaintează în vârstă. Poate că există şi alte metode de a preveni sau de a reduce aceste costuri.

Rep.: Militaţi de mulţi ani pentru anularea pedepsei cu moartea.

J.G.: Lucrurile avansează în această privinţă, numărul execuţiilor a scăzut în Statele Unite. Îmi place să cred că acest lucru se datorează Projet Innocence, un ong al cărui membru sunt şi care a obţinut anularea pedepsei, prin acceptarea analizei AND, în cazul a 400 de deţinuţi, dintre care 145 erau condamnaţi la moarte. Cred că aceste erori judiciare i-au făcut pe juraţi să fie mai reticenţi atunci când formulează un verdict.

Rep.: Întotdeauna aţi fost adeptul aboliţionismului?

J.G.: Nu, am crescut în Sud, într-o zonă baptistă, printre oameni care, desi erau creştini, erau şi mai sunt şi azi fanii pedepsei capitale. Prin urmare, asta vine, cumva, din AND-ul meu. De altfel, în …Si vreme e ca să ucizi, primul meu roman, avocatul Jake Brigance, care e un fel de alter ego al meu, este adeptul pedepsei capitale. Însă după aceea, în timp ce mă documentam pentru o altă carte, am petrecut ceva vreme într-un culoar al morţii, am vorbit cu gardieni, cu deţinuţi, cu preotul închisorii, în fine, ideea este că mi-am schimbat părerea.

Rep.: Vă consideraţi un scriitor angajat?

J.G.: Sunt, în primul rând, un scriitor popular. Primele mele thrilleruri judiciare au câştigat un public numeros, am avut noroc din punctul ăsta de vedere. Apoi, cu timpul, am început să explorez şi alte teme sociale  şi a mers. Însă mă străduiesc să nu le impun cititorilor mei opiniile mele politice. Soţia mea îmi spune, de altfel, tot timpul, să cobor de la tribuna mea, să mă feresc să ţin predici, şi să scriu despre lucruri care le plac oamenilor.

Rep.: Aţi publicat, din 1989, câte un bestseller pe an. Credeţi că mai sunt teme de explorat?

J.G.: Temele sunt inepuizabile! Am sute de pagini grupate pe teme de actualitate. De exemplu, datoria studenţilor, care depăşeşte 1000 de miliarde în Statele Unite – o adevărată bombă socială! Unele dintre teme vor deveni romane, altele nu. Ceea ce e sigur, este că îmi place enorm să scriu cărţi  bazate pe intrigi complexe, cu suficient suspense cât să nu le laşi din mână. Întotdeauna încep să lucrez la o carte pe 1 ianuarie şi nu cred că o să renunţ curând la acest obicei.

Sursa: L’Express, decembrie 2016

Date biografice:

John Grisham s-a nascut în Jonesboro, Arkansas, la 8 februarie 1955, într-o familie modesta. Dupã absolvirea Facultatii de Drept, a practicat avocatura timp de aproape un deceniu în Southaven. În 1983, a fost ales în Camera Reprezentantilor din Mississippi, din partea democratilor, for din care a facut parte pâna în 1990. În timpul liber, ca hobby, Grisham a început munca la primul sau roman si a avut nevoie de trei ani pentru a scrie …Şi vreme e ca sa ucizi, pe care l-a finalizat în 1987. Grisham a continuat sã scrie cel putin un roman pe an, cele mai multe dintre ele devenind imediat bestselleruri. Publishers Weeky l-a declarat pe Grisham „romancierul cu cele mai bune vânzari al anilor 1990“, cu peste 60 de milioane de exemplare vândute. În prezent, romanele sale au fost publicate în mai mult de 255 de milioane de exemplare, traduse în 29 de limbi.

Imprimă acest articol   Imprimă acest articol

Alte Evenimente / Știri de la RAO

vineri,
29 mai, 2020

#365decarti – Cântecul lebedei mecanice

Una dintre cele mai recente apariții ale Editurii RAO, romanul Cântecul lebedei mecanice, al reputatului regizor Petrika Ionesco, a fost ales să reprezinte România la prestigiosul eveniment literar european anual Noaptea literaturii, care are loc pe data de 30 mai, la Paris.  

marți,
31 martie, 2020

#365decarti –„Black Beauty”, Anna Sewell

„Black Beauty este una dintre istoriile care marchează cu succes copilăria fiecărui cititor. Trecută în mai toate listele de must read, cartea dezvăluie destinul unui armăsar negru, de toată frumusețea. Naratoarea, Anna Sewell, care, apropo, a trecut în neființă la cinci luni după apariția romanului, devine o portavoce a animalului aproape totemic și ne oferă […]

luni,
30 martie, 2020

#365decarti –Nebunie în familie, William Saroyan

O vreme l-am confundat pe William Saroyan cu William Styron. Apoi am văzut The Banishment, filmul lui Andrei Zvyagintsev, ecranizarea uneia din cărţile lui şi mi-am zis că e timpul să fac ceva în acest sens. Aşa că am intrat în librărie, am luat una din cărţile lui de pe raft şi am citit primele […]

Citește toate articolele