În iulie 2004, Barack Obama a electrizat participanţii la convenţia
naţională a Partidului Democrat cu un discurs care se adresa
americanilor din întregul spectru politic. Mai ales o expresie a rămas
fixată în mintea ascultătorilor ca un memento că, în ciuda tuturor
neînţelegerilor şi conflictelor din istoria ţării noastre am fost
întotdeauna călăuziţi de un optimism tenace în ceea ce priveşte viitorul
sau de ceea ce senatorul Obama numeşte "îndrăzneala de a spera".

Acum, în Îndrăzneala de a spera, senatorul Obama afirmă că "avem nevoie
de un nou tip de politică - o politică pentru cei care s-au săturat de
partizanatul înverşunat şi care au fost îndepărtaţi de "bătăliile
permanente" pe care le vedem în Congres şi în campaniile electorale, o
politică bazată pe credinţa, nediscriminarea şi nobleţea spiritului care
se află în centrul experimentului nostru improbabil de democraţie". El
explorează acele forţe - de la frica de a pierde la nevoia perpetuă de a
strânge bani şi la puterea mass-mediei - care îl pot sufoca până şi pe
cel mai bine intenţionat politician. El scrie, de asemenea, cu un ton
surprinzător de intim şi cu un umor autopersiflant, despre acomodarea
lui cu funcţia de senator, despre încercarea de a echilibra cerinţele
funcţiei publice cu ale vieţii de familie şi despre propriul angajament
religios din ce în ce mai profund.

În centrul acestei cărţi se află viziunea senatorului Obama despre cum
putem depăşi neînţelegerile dintre noi pentru a ataca probleme concrete.
El analizează insecuritatea economică crescândă a familiilor americane,
tensiunile rasiale şi religioase din stat şi ameninţările transnaţionale
- de la terorism la pandemii - care se adună dincolo de graniţele
Americii. El vorbeşte de asemenea despre rolul pe care îl joacă credinţa
într-o democraţie - despre domeniile unde este vitală şi despre cele
unde nu trebuie să se amestece niciodată. La baza poveştilor lui despre
familie, prieteni, membri ai senatului şi chiar despre preşedinte stă
căutarea neobosită a unei legături: fundamentul pentru un consens
politic dătător de speranţă.