Acţiunea romanului "Sângele" începe brusc, cu descoperirea unei spargeri
la capela relicvelor dintr-o veche mănăstire madrilenă. Cititorul este
introdus în miezul acţiunii poliţieneşti de descoperire a făptaşilor,
dar mai ales a mobilului fărădelegii.
Autorul ridică vălul de mister cu care este acoperită mişcarea catolică
numită Opus Dei, încercând în acelaşi timp şi o demistificare a cultului
relicvelor, cult care face parte din arsenalul de propagandă al
slujitorilor Bisericii Catolice. Minunile desfăşurate sub ochii
credincioşilor - cum ar fi lichefierea sângelui Sfântului Pantelimon -
sunt oare reale sau sunt "ajutate" să se producă prin intervenţia noilor
descoperiri ale ştiinţei?
Cititorul va urmări cu sufletul la gură desfăşurarea anchetei
poliţieneşti, asezonată cu descrieri şi analize foarte pertinente a două
capodopere ale pictorului flamand Hieronymus Bosch - "Grădina
desfătărilor" şi "Adoraţia Magilor" -, o plimbare prin catacombele
Parisului, referiri la monstruoasele experimente medicale ale lui Josef
Mengele, precum şi decodificarea unor misterioase inscripţii în
greceşte.
Sfârşind lectura, cititorul va rămâne uluit la dezlegarea misterului
care învăluie pe parcursul întregii cărţi o intrigă foarte bine condusă
şi care scoate în evidenţă pregătirea filosofică şi teologică a
autorului, care, din interiorul tagmei ecleziastice, îşi poate permite
critica sistemului din care a ieşit în mod voluntar.
O carte din care cititorul interesat, nu numai de intriga poliţistă, are
multe de învăţat.