Londra, 29 mai 1593. Am patru lumânări şi o seară la dispoziţie în care
să scriu această istorisire. Mâine îi voi încredinţa aceste hârtii
ultimului meu prieten credincios. Dacă scap cu viaţă de ziua de mâine,
ne vom aprinde pipa cu ele. Dar de nu mă voi întoarce, l-am îndrumat să
tăinuiască această cronică într-un loc în care să zacă timp îndelungat
fără a fi scoasă la lumină, cu nădejdea că, atunci când vor fi găsite
aceste pagini, vor fi alte vremuri şi cuvintele mele vor fi cântărite de
ochi cinstiţi.
Moartea lui Christopher Marlowe este un mister care nu va fi niciodată
elucidat. Istoria ne-a lăsat moştenire o înlănţuire ispititoare de fapte
- elisabetanii erau la fel de prolifici ca STASI când venea vorba de
documente oficiale. Cu toate acestea, datele nu ne pot spune întreaga
poveste şi teoriile istoricilor despre moartea lui Marlowe sunt de fapt
doar speculaţii, deşi speculaţii la care s-a ajuns în urma unei
cercetări meticuloase şi bine documentate.
Istoria îi iubeşte pe cei rebeli, un exemplu fiind scriitorul
Christopher Marlowe a cărui reputaţie de James Dean elisabetan durează
de peste 400 de ani. A trăit periculos şi a murit tânăr. A fost
contemporan cu Shakespeare, celebru pentru talentul său literar, dar şi
pentru ateismul său, homosexualitatea sa şi faptul că a fost spion.
Moartea lui violentă şi misterioasă a stârnit multe controverse de-a
lungul istoriei.