Evenimente / Știri

Susţinător al ştiinţei, Dan Brown crede că acolo, sus, trebuie să fie ceva mai puternic decât noi – Interviu apărut în The New York Times –

Din 22 octombrie, Origini, ultimul thriller al lui Dan Brown, ocupă primul loc în topul celor mai bine vândute cărţi de ficţiune, realizat de The New York Times Book Review. Publicată de puţin timp în Statele Unite şi în Germania, la Târgul de carte de la Frankfurt, cartea a generat numeroase articole, discuţii, controverse în presă şi pe reţelele de socializare. Într-un articol apărut în The New York Times, Dan Brown vorbeşte despre casa lui, programul zilnic, despre felul cum vede religia, ştiinţa.

Fanii lui Dan Brown sunt obişnuiţi cu stilul lui de a include în povestire pasaje pline de informaţii bine documentate. Printre temele la care se referă autorul în Origini, se regăsesc: talentul lui Winston Churchill, enigmatica atracţie pe care o exercită arta abstractă, ciudăţenia tulburătoare a Catedralei Sagrada Familia a lui Gaudí şi dezvoltarea scăpată de sub control a inteligenţei artificiale. Este o trăsătură esenţială a autorului, care preferă literatura instructivă ficţiunii. ,,Dacă tot îmi acord un răgaz să citesc, atunci e bine să şi învăţ ceva’’, spunea autorul recent. În ce priveşte propriile romane: ,,Dacă aş citi ficţiune, atunci genul acesta mi-ar plăcea.’’

Origini este cel de-al nouălea roman al lui Dan Brown. Îl regăsim în el pe Robert Langdon, specialist în simbolistică şi iconografie religioasă, implicat din nou într-o aventură provocatoare din punct de vedere intelectual, care include fanatici criminali, organizaţii obscure, secrete de care depinde viitorul umanităţii, simboluri şi, sigur, o femeie foarte inteligentă şi extrem de atrăgătoare. Ca în toate cărţile sale, nici ultima nu se teme să pună punctul pe întrebările esenţiale ale omenirii. E posibil ca ştiinţa să transforme credinţa în ceva depăşit? este întrebarea pe care se bazează Origini. Cartea începe cu Edmond Kirsch, milionar, specialist în IT, futurolog, inventator şi antreprenor, care se pregăteşte să anunţe o descoperire care va modifica felul în care este văzută religia, arătând că viaţa poate fi creată cu ajutorul ştiinţei, eliminând, astfel, divinitatea din ecuaţia creaţiei. Această teorie există, ea a fost formulată de fizicianul Jeremy England, de la M.I.T. Origini, apărută pe 3 octombrie în SUA, la Editura Doubleday, va fi publicată în toamna aceasta în câteva zeci de ţări, în 42 de limbi.
Autorul a avut nevoie de patru ani să scrie şi să se documenteze pentru carte. La cei 53 de ani ai săi, Dan Brown este foarte disciplinat: se trezeşte la ora 4 :00 în fiecare dimineaţă, îşi pregăteşte un smoothie din afine, spanac, banană, lapte de cocos, seminţe de chia, de cânepă şi de in şi o proteină obţinută din mazăre. De asemenea, mai bea o cafea Bulletproof, cu unt şi ulei de cocos, care, spune autorul, îţi îmbunătăţeşte activitatea intelctuală.
Calculatorul îi este programat să se oprească un minut în fiecare oră, timp în care face câteva mişcări. Chiar dacă încheie sesiunea de scris la prânz, îi este greu să-şi scoată povestea din cap. ,,E o nebunie, spune autorul, personajele îmi vorbesc toată ziua.’’
Chiar dacă a câştigat mult de pe urma cărţilor lui, Dan Brown nu are deloc comportamentul unui om bogat. Casa lui, ascunsă dincolo de porţile înalte, nu prea aduce a casă de milionar, ci mai degrabă a loc în care stăpânii vor să se bucure de intimitate.
În bibliotecă, un buton deschide un spaţiu care lasă la vedere un raft pe care se află prima carte scrisă de Dan Brown când avea 5 ani: Girafa, porcul şi pantalonii în flăcări (The Giraffe, the Pig, and The Pants On Fire) şi un instrument ştiinţific care se dovedeşte a fi antimateria, obiectul de recuzită folosit în filmul Îngeri şi demoni.

Lângă una dintre băi se află o Biblie veche, deschisă la Cartea lui Iov, psalmul 38:11 ,,Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde’’. ,,Asta înseamnă că baia este ocupată’’, spune Brown. Înăuntru, uşa este acoperită cu replica unei pagini din caietele lui Leonardo da Vinci, scrisă invers. ,,Este unul dintre cele mai cunoscute citate ale lui, însă nu poate fi citit decât în oglindă.’’
Alături se află tabloul Fecioara între stânci, sau, cel puţin, copia folosită în filmul Codul lui da Vinci, iar mai încolo o zărim pe Mona Lisa zâmbind enigmatic. ,,Tot o copie’’, spune Brown. (Aceasta este puterea scriitorului asupra unor instituţii de talia Muzeului Luvru, care, deşi are picturile reale, organizează tururi tematice inspirate de Codul lui da Vinci şi recunoaşte, pe website-ul său, că filmul şi cartea au crescut popularitatea picturii Mona Lisa). Casa este plină de picturi, sculpturi şi lucrări ale soţiei sale, Blythe, care este pasionată de tot ce ţine de macabru. În living, un bufet susţine un tablou cu animale împăiate, iar pe masa din bucătărie se află o sculptură în genul lui Hieronymus Bosch cu schelete de animale mici şi obiecte răsucite într-o formă diabolică.
,,Blythe este obsedată de moarte, spune Brown amuzat. Odată m-a chemat la întâlnire într-un cimitir.’’ Cei doi s-au cunoscut acum 20 de ani în Los Angeles, unde Dan Brown se mutase la finalul studiilor. El a crescut în Exeter, New Hampshire şi a studiat la Philips Exeter Academy, unde tatăl său era profesor de matematică. La momentul acela, Dan Brown era un muzician mediocru; viitoarea lui soţie, mai mare cu peste zece ani decât el, era directoarea Departamentului de Dezvoltare Artistică al Academiei Naţionale a Compozitorilor. Dată fiind relaţia lor profesională, cei doi s-au întâlnit şapte ani în secret.
Printre alte obiecte speciale aflate în casa lor se mai găsesc: un tricou semnat de echipa de fotbal a Germaniei, învingătoare la Cupa Mondială din 2014, o scară cu trepte ieşind din perete, fără suport dedesubt sau deasupra, precum şi două coloane identice celor din Capela Rosslyn din Scoţia, care apare în Codul lui da Vinci şi care a fost asaltată de entuziaştii porniţi în căutarea Sfântului Graal.
Dan Brown nu seamănă prea mult cu Edmond Kirsch, futurolog şi antreprenor, personaj principal în Origini, ultima sa carte. Au totuşi în comun o Tesla model X, cea mai ieftină versiune (80.000 de dolari), care, printre altele, rulează şi parchează singură.

Proprietarul său pare puțin dezorientat să se afle în posesia unui astfel de obiect rar. ,,Nu sunt genul împătimit de maşini, spune el. La trei ani după lansarea Codului lui da Vinci, încă aveam vechiul meu Volvo ruginit. Mă întrebau cunoscuţii: ,,De ce nu-ţi iei un Maserati?’’ Pur şi simplu nu mi-a trecut niciodată prin minte. Nu era o prioritate pentru mine. Nu-mi păsa cu ce maşină merg.’’
În cele din urmă, şi-a cumpărat un SUV hibrid Lexus, apoi o mașină sport Tesla, în care nu se simţea deloc confortabil. ,,Mă simţeam ca un ticălos, spune el. Ca unul care simte nevoia să-şi pună un lanţ de aur sau o coadă de cal, ceva de genul ăsta. Aceasta este un minivan Tesla.’’ Autorul îi datorează tatălui lui, de 81 de ani, dragostea faţă de știință, matematică, pasiunea pentru puzzle, coduri, iar mamei sale curiozitatea faţă de misterele lumii. Chiar dacă se declară un susţinător al ştiinţei, atât ca om, cât şi ca scriitor, în cărţile sale, Dan Brown crede cu tărie că acolo, sus, trebuie să fie ceva. ,,Nu ştiu, poate e o slăbiciune intelectuală, spune el, dar mă uit la stele şi-mi spun că, nu se poate, trebuie să fie ceva, acolo, mai mare şi mai puternic decât noi.’’
Autor: Sarah Lyall
Sursa articol şi foto: https://www.nytimes.com/2017/09/30/books/dan-brown-origin.html

 

Imprimă acest articol   Imprimă acest articol

Alte Evenimente / Știri de la RAO

vineri,
29 mai, 2020

#365decarti – Cântecul lebedei mecanice

Una dintre cele mai recente apariții ale Editurii RAO, romanul Cântecul lebedei mecanice, al reputatului regizor Petrika Ionesco, a fost ales să reprezinte România la prestigiosul eveniment literar european anual Noaptea literaturii, care are loc pe data de 30 mai, la Paris.  

marți,
31 martie, 2020

#365decarti –„Black Beauty”, Anna Sewell

„Black Beauty este una dintre istoriile care marchează cu succes copilăria fiecărui cititor. Trecută în mai toate listele de must read, cartea dezvăluie destinul unui armăsar negru, de toată frumusețea. Naratoarea, Anna Sewell, care, apropo, a trecut în neființă la cinci luni după apariția romanului, devine o portavoce a animalului aproape totemic și ne oferă […]

luni,
30 martie, 2020

#365decarti –Nebunie în familie, William Saroyan

O vreme l-am confundat pe William Saroyan cu William Styron. Apoi am văzut The Banishment, filmul lui Andrei Zvyagintsev, ecranizarea uneia din cărţile lui şi mi-am zis că e timpul să fac ceva în acest sens. Aşa că am intrat în librărie, am luat una din cărţile lui de pe raft şi am citit primele […]

Citește toate articolele