"Tema centrală a operei mele, explica scriitorul, este clasica reflecţie
asupra învinşilor şi a învingătorilor. Am analizat aici diferenţele care
există între a obţine un succes social şi unul moral, deoarece
învingătorii pot fi, moralmente, adevăraţii perdanţi. Un pianist cânta
într-un club de noapte. Scena este Barcelona anilor 1984, marcată de
victoria socialismului în alegeri şi de o nouă generaţie aflată la
putere, care nu se hrăneşte cu iluzii: Luisa, Fisas, Schubert,
Ventura... Rossell. Pianistul este o figură anonimă şi martorul unei
istorii brăzdate de insuccese şi înfrângeri. Pentru el a existat cândva
un alt timp: o Barcelona a anilor 1940, când se simţea parte dintr-o
dorinţă colectivă de renaştere naţională. Şi mai erau anii 1936, ani de
speranţă, dragoste şi luptă, când el şi Doria "câştigătorul" păreau a fi
doi muzicieni cu un viitor promiţător...