Romanul "Hai - Ta" al scriitorului Ion Piţoiu-Dragomir este incitant şi prin universul tematic abordat, şi prin tehnica elaborării. Se poate remarca uşor fuziunea armonioasă a parabolei cu verosimilul ca realitate în oglindă... Un clan al unui interlop va strivi pe bărbatul care nu a acceptat compromisul, indiferent ce sumă exorbitantă i se "flutură" sub ochi. Soţia lui va muri curând, iar fata lor va deveni... frunză în dinţii vântului! Cititorul va afla ce va face, mai târziu, fata, când îl va întâlni pe criminal... Îl va privi în ochi şi... O lume, simbolică, a ţânţarilor ("actorii" de circ) şi alta a muştelor - pastel (amintind ironic de adunările de partid de altădată!) îl poartă pe lector pe "meridiane" tulburătoare. Ţesătura ideatică se compune impresionant din comercianţi iliciţi de organe umane (inima, Doamne!), presiuni pe alegători cu promisiuni deşănţate, producerea artificială a unor fenomene atmosferice distructive etc, îl ţine pe cititor cu sufletul la gură şi-i deschide surprinzătoare ferestre... O luminoasă poveste de dragoste va fi arc de boltă al acestui original roman, foarte bine primit pretutindeni.
Dinu Schullerus, fost securist în perioada comunistă în România, trăiade zece ani la Berlin când trecutul îl ajunge din urmă. O fostă iubită,pe care o şi spionase, este găsită moartă, iar Dinu, care îşi câştigătraiul ca detectiv, încearcă să dezlege misterul acestei crime,confruntându-se totodată cu probleme nerezolvate ale trecutului său.Romanul “Miss Bucureşti” ne oferă mai […]
“Personajele lui Roveredo trăiesc adesea la marginea vieţii sau înumbră, iar autorul povesteşte cu participare afectivă şi cu respectdespre gesturile violente, chiar brutale, precum şi despre umilinţeletrăite, despre gesturile confuze şi ticăloase, dar şi despre nobilul şineînfricatul curaj, despre piruetele şi acrobaţiile pe care acestea lefac în încercarea de a scăpa de muşcătura vieţii, visurile […]
Există cărţi care inspiră teamă. Teama de adevăr. Par mai curând bombecu ceas sau animale împăiate, care pot să-ţi sară la gât într-o clipă deneatenţie, decât cărţi. Personal, am avut această experienţă de douăori. Prima oară a fost cu mult timp în urmă, în 1977 sau în 1978; citeampe atunci un roman de mici dimensiuni […]