După debarcarea pe meleagurile argentiniene, naratorul, Witold
Gombrowicz, întâlneşte un milionar homosexual, îndrăgostit de un tânăr
şi frumos polonez, pe care tatăl, un maior în rezervă, doreşte să-l
înroleze în armata care se forma în Anglia pentru a lupta împotriva
agresorului hitlerist. Conflictul între vechi şi nou, între bătrân şi
tânăr, între fidelitatea faţă de trecut şi fidelitatea faţă de viitor
constituie doar un pretext, deoarece, în esenţă, atenţia autorului se
îndreaptă spre tragedia polonezilor din ţară. În stilul său poznaş,
sclerotic, baroc, absurd, după cum el însuşi se defineşte, suferinţele
celor din emigraţie în raport cu soarta polonezilor de dincolo de ape
sunt luate în derâdere şi nu pot fi prezentate decât într-o manieră
grotescă. Înfruntând timpul şi reacţiile stârnite după publicarea lui,
Trans-Atlantic, cel mai bizar şi mai controversat roman al lui
Gombrowicz, rămâne un punct de reper în literatura universală.