Ne aflăm în Argentina colonială de la începutul secolului al XVIII-lea,
într-un mic oraş de provincie, Córdoba del Tucumán. Familia de nobili
Bernal de Zúńiga duce o viaţă aşezată, iar fiica lor Sebastiana, de
numai paisprezece ani, este frumoasă şi supusă. Însă cadrul idilic
reprezintă doar poarta de intrare în grădina otrăvurilor, un spaţiu al
răzbunării şi al suferinţei, în care moartea are chipul delicat al
florilor.
Pornind de la structura clasică a basmului, în care tatăl este temător
şi retras, mama se remarcă prin frumuseţe şi cruzime, iar fiica -
victimă a unei iubiri tainice şi a urzelilor mamei - trece prin
încercări care de care mai atroce şi mai nedrepte, romanul va amorsa o
intrigă modernă şi insolită: tânăra, de aceeaşi vârstă cu Julieta şi
sortită se pare să-i împărtăşească destinul, refuză să se lase înfrântă
de aceste încercări şi hotărăşte să-şi facă singură dreptate. Retrasă la
mănăstire, Sebastiana îşi va însuşi ştiinţa botanicii şi îşi va face
ucenicia într-ale plantelor în grădina aşezământului,descoperind în plan
te fragile, rizomi şi rădăcini un eficient instrument de otrăvire.
Complex şi surprinzător, romanul nu reprezintă numai o reconstituire
documentată a unei epoci istorice şi a unui spaţiu geografic puţin
cunoscute, ci şi o examinare în detaliu a celor mai obscure motivaţii
ale comportamentului uman.