O vară de neuitat la sfârşitul anilor '70 şi un grup de prieteni sortiţi
să nu se despartă niciodată...
Iar în mijlocul lor, doi tineri trăiesc o poveste de dragoste demnă de
Dante şi Beatrice, într-un orăşel de provincie, în care este foarte uşor
să te pierzi şi să-ţi pierzi viaţa.
"Calea Englezilor", care în Bucureştiul interbelic s-a numit Pasagiul
English, devine drumul iniţiatic, în acel du-te-vino de mulţime pestriţă
ce îşi intersectează paşii, pe care personajele se transformă din membri
ai unui grup în indivizi de sine stătători şi pe care învaţă să se
privească în ochi şi să se recunoască.
În acest roman "cinematografic", unde vânzătoarea de la prăvălia de
coloniale seamănă cu Lana Turner şi aprinde imaginaţia puştimii de
cartier, unde un Dodge hârbuit se transformă într-un "curcubeu în
mişcare" şi totul se transfigurează în lumina soarelui, Antonio Soler
descrie dureros de limpede trecerea imperceptibilă de la adolescenţă la
realitatea dură şi necosmetizată a maturităţii.