"Personajele lui Roveredo trăiesc adesea la marginea vieţii sau în
umbră, iar autorul povesteşte cu participare afectivă şi cu respect
despre gesturile violente, chiar brutale, precum şi despre umilinţele
trăite, despre gesturile confuze şi ticăloase, dar şi despre nobilul şi
neînfricatul curaj, despre piruetele şi acrobaţiile pe care acestea le
fac în încercarea de a scăpa de muşcătura vieţii, visurile naive, dar
îndrăzneţe care le poartă dincolo de graniţele realului. Această
familiaritate cu slăbiciunea, precum şi cu sacralitatea existenţei, este
insolentă, pentru că nu-i stă în cale nicio mizerie, oricât de indecentă
sau de stânjenitoare ar fi, nu se înclină în faţa măreţiei, ci o dă jos
de pe soclu, îl tutuieşte chiar şi pe Dumnezeu, aratând peticele din
pantalonii şi găurile din ciorapii vieţii."
Claudio Magris