„Primul lucru care trebuie să-l înveţe un scriitor este arta de atranspune ceea ce simte în ceea ce vrea să simtă alţii. La începutreuşeşte din întâmplare. Dar pe urmă talentul trebuie să înlocuiascăîntâmplarea. Există şi o parte de noroc la rădăcina geniului. N-ar fitrebuit să scriu: dacă lumea ar fi limpede, arta nu ar exista, […]

Este posibilă fraternitatea între creatori? Întâlnirea dintre doiartişti, iar uneori prietenia, nu poate exista în afara operei care sedesăvârşeşte în ei.Această corespondenţă depune mărturie pentru o prietenie care hrăneştemeditaţia asupra acelor circumstanţe ce contează cu adevărat într-oviaţă, transfigurând-o uneori ca pe o şansă fulgurantă.„Peisajul, la fel ca prietenia, este râul nostru subteran.Peisaj fără ţinut”, scrie […]

Considerat drept capodopera sa incontestabilă, Jurnalul seduce printemele sale, toate aparţinând celor mai disputate probleme. Jurnaluleste istoria devenirii lui Gombrowicz, care se demască pentru a se făurisub ochii cititorilor săi. Jurnalul aduce lumină în ceeea ce priveşteatitudinea agresivă, ironia, sarcasmul pe care Gombrowicz l-a avut,însingurarea sa rămânând trăsătura psihologică principală.

În cazul meu se poate recunoaşte foarte bine o concentrare asuprascrisului. După ce mi-am dat seama că, din punct de vedere organic,scrisul reprezintă cea mai fertilă orientare a fiinţei mele, totul s-aprecipitat în această direcţie, lăsând fără preocupare toateaptidudinile ce vizau[…] Plăcerile sexului, plăcerea de a mânca şi abea, bucuria meditaţiei filozofice şi a muzicii. […]

„Dacă Jurnalul meu va reuşi să influenţeze pe cineva, afirma Gombrowiczîn 1969, nu o va face în maniera unui val care îneacă o stâncă, ciasemeni unei ape care penetrează, care se infiltrează…”Jurnalul lui Gombrowicz seduce prin toate temele sale, legate de uneledintre cele mai disputate probleme ale timpului său, aducând în luminăironia, sarcasmul şi atitudinea […]

În iunie 1934, André şi Clara Malraux călătoresc din nou. Nici un romanal lui Malraux nu se petrece în Franţa, în afară de câteva capitole dinultima sa carte, Les Noyers de l’Altenburg. De la obţinerea PremiuluiGoncourt pentru Condiţia umană, în 1933, şi în pofida unei experienţe înYemen în căutarea regatului reginei din Saba, la începutul […]

Revoluția din decembrie 1989 rămâne, încă, un eveniment cu numeroaseaspecte neelucidate, personaje controversate și elemente ce favorizeazădezvoltarea teoriilor conspiraționiste. Cartea „Scânteia vine de laMoscova” nu încearcă să interpreteze istoria, ci lasă personajele șipoveștile să se dezvăluie singure, așa cum au făcut-o în serialul deemisiuni realizate în urmă cu două decenii de către Vartan Arachelian.Redate în […]

Ion Bâtlan încearcă să reunească în prezenta lucrare o parte dintrestudiile pe care le consideră a fi adus „un plus“ de cunoaştere îndomeniile abordate, iar în unele cazuri .ndreptarea unor greşeli pe caremari figuri reprezentative ale filosofiei universale le au înfăptuit.Aceste greşeli au fost descoperite după ani buni de efort, de meditaţie,făcuţi cu ajutorul studierii […]

„Zece ani răi” este o carte despre condamnarea lui Dan Voiculescu, ocarte despre războiul de un deceniu dintre Băsescu şi Voiculescu. Este ocarte despre sistemul represiv creat de Traian Băsescu în timpul celordouă mandate de preşedinte. Este o carte despre politicieni, procurori,judecători, şefi ai serviciilor secrete şi oameni de afaceri. Şi, pentrucă orice sistem represiv […]

Dan Radu Ruşanu, finanţist şi om politic, membru al Partidului NaţionalLiberal din ianuarie 1990, „eminenţa cenuşie“ a partidului şinegociatorul desemnat de toate conducerile PNL în relaţia cu celelaltepartide.În mai 2013, s-a autosuspendat din partid, ca urmare a nominalizăriisale de către Parlament în funcţia de preşedinte al Autorităţii deSupraveghere Financiară (ASF). În 2014, printre alte măsuri, […]

Soarta m-a pus față cu oameni însemnați și din întâlnirea cu ei s-anăscut ideea acestei cărți. Un schimb de vorbe și emoții, dialoguripurtate dincolo de convenții rigide și plictisitoare. (…) Eu nu amfăcut decât să le strâng laolaltă, așa cum un grădinar adună într-unbuchet florile rămase pe câmp. Când să le dau un nume, m-am […]