Marc Forcin e mincinos, alcoolic, cinic şi desfrânat, şi încă dincopilărie, dar are această „luciditate artistică“, o anumită vioiciune aspiritului şi o poezie personală care ne fac să devenim dependenţi delectura cărţii Farmecul negru. El ajunge în Algeria şi lipsa deexperienţă într-ale vieţii, în general, îl face să trăiască episodulăsta foarte diferit de „însoţitorii“ lui, […]

În perioada postbelică represivă şi întunecată, o voce femininăluminează nopţile radiofonice ale Spaniei franchiste. Sfaturisentimentale, monologuri romantice, cuvinte de evaziune şi dorinţă careascund printre rânduri mesaje de deschidere şi speranţă. Ce femeiepersonifică programul radiofonic Azucena noaptea? Ce poveste de eroism,iubire şi moarte ascunde ea? De ce atâţia bărbaţi vor să-i reducă voceala tăcere pentru totdeauna?Tot […]

“Personajele lui Roveredo trăiesc adesea la marginea vieţii sau înumbră, iar autorul povesteşte cu participare afectivă şi cu respectdespre gesturile violente, chiar brutale, precum şi despre umilinţeletrăite, despre gesturile confuze şi ticăloase, dar şi despre nobilul şineînfricatul curaj, despre piruetele şi acrobaţiile pe care acestea lefac în încercarea de a scăpa de muşcătura vieţii, visurile […]

Corina şi Jacob au trăit întotdeauna din organizarea furturilor de operede artă. Când se consideră retraşi din meserie din cauza vârstei lorînaintate şi a lipsei de oferte, primesc o însărcinare neprevăzută dinpartea unui mexican libertin şi cu tendinţe mistice care visează săconstruiască o prismă pentru a privi chipul lui Dumnezeu. Misiunea lorconstă în a duce […]

Doctorița Jean McClellan este un neurolingvist care și-a petrecut ceamai mare parte a vieții căutând un tratament pentru afazia Wernicke.Însă acum își duce zilele într-o tăcere impusă, limitându- se la unnumăr prestabilit de cuvinte zilnice. Mișcarea Pură, cu respectul eifață de rolurile tradiționale de gen bazat pe învățăturile Bibliei, apus în mișcare acest regim draconic; […]

Există cărţi care inspiră teamă. Teama de adevăr. Par mai curând bombecu ceas sau animale împăiate, care pot să-ţi sară la gât într-o clipă deneatenţie, decât cărţi. Personal, am avut această experienţă de douăori. Prima oară a fost cu mult timp în urmă, în 1977 sau în 1978; citeampe atunci un roman de mici dimensiuni […]