In romanul "Drumul Flandrei", Claude Simon aprofundează explorarea şi reconstituirea memoriei, plecând de la istoria unei familii şi a câtorva dintre membrii acesteia, pe fondul celui de-al doilea război mondial, într-o încrengătură de amintiri, de viziuni şi imagini care devin conştiente pe măsură ce ţâşnesc din haosul memoriei şi se înscriu în ordinea limbajului. Romanul a fost distins cu premiul L'express în 1960.
Publicarea in 1981 a romanului “Cronica unei morţi anunţate” a stârnitentuziasmul unanim al criticii şi cititorilor. García Márquez işidovedeşte, incă o dată, în această operă de mica intindere,extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, petemeiul unui fapt simplu: o crimă anunţată, pe care nimeni nu sestraduieşte s-o oprească.
Incapabil să savureze bucuriile mărunte ale vieţii, din ce în ce mai solitar şi mai izolat de lume, Harry Haller începe să semene tot mai mult cu un “lup de stepă”. Singura soluţie pe care o întrevede este sinuciderea, însă teama de moarte îl împiedică să meargă până la capăt. Întâlnirea cu Hermine, omologul său […]
Cu ironia sa plină de rafinament, cu inegalabila sa măiestrie artistică,Thomas Mann imaginează o posibilă întâlnire între iubita din tinereţe alui Goethe, neuitata Lotte a lui Werther, şi cel care, cincizeci de animai târziu, devenise patriarhul literaturii germane. Câtă emoţiereprimată, câte sentimente contradictorii, ce jocuri subtile cu miturileunei epoci încap între copertele acestei cărţi fermecătoare.
Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la începereaunui roman. Căci în primul paragraf al unui roman trebuie definit totul:structura, ton, ritm, lungime şi uneori chiar şi caracterul vreunuipersonaj. Restul este plăcerea de a scrie, cea mai intimă şi solitarăcare se poate imagina, şi dacă nu-ţi petreci restul vieţii corectîndu-ţicartea […]
Cineva m-a întrebat odată: “Ce faci? Cum scrii, cum creezi? Nu scrii,i-am răspuns. Nu încerci să scrii. Este foarte important: să nu încerci,fie că e vorba de Cadillac-uri, de creaţie sau de imortalitate. Aştepţi,şi, dacă nu se întâmplă nimic, mai aştepţi un pic. La fel si cu gândaculde sus de pe tavan. Aştepţi până vine […]
În Ochi de câine albastru, scufundarea lui García Márquez în această“altă” realitate e profundă şi vertiginoasă. Aici nu este vorba despre orealitate plăcută şi amuzantă. García Márquez ne pune faţă în faţă cu oprezenţă inevitabilă – moartea -, dezvăluind-o ca pe o parte geamănă avieţii noastre. Moartea licărindu-ne în vise, cunoscută apoi caexperienţa totală a […]
Ceea ce n-aş fi îndrăznit să sper a fost ca interesul pentru aceastăcarte să depăşească, obiectiv şi subiectiv, graniţele Germaniei, caistoria “declinului unei familii” să-i viziteze şi pe alţii, caburghezia europeană din Copenhaga sau Marsilia să se regăsească în ea,ca scriind – în formă şi conţinut – o carte foarte germană, să redau obucată de […]
INAINTE DE TACERE CUPRINDE ASPECTE DIN COPILARIA SI TINERETEA AUTORULUI, AMINTIRI PLACUTE, PLICTISITOARE SAU DEZAGREABILE, NELINISTI, INTREBARI FUNDAMENTALE DESPRE OM SI DUMNEZEU. IN CENTRUL EVOCARILOR SE AFLA CASA. “DORESC CA TOTUL IN CASA SA RAMINA ASA CUM ESTE, CU SCOROJELILE SI PERETII SAI COSCOVITI… CASA ACEASTA IN CARE S-A NASCUT OPERA MEA SI A MURIT […]
Încarc...