CASTELUL INTRUCHIPEAZA IMPOSIBILITATEA OMULUI DE A DESCIFRA SENSUL EXISTENTEI SALE CIVICE. K., PERSONAJUL PRINCIPAL, INCEARCA SA-SI INTILNEASCA ANGAJATORUL, IN VEDEREA PRELUARII POSTULUI PROASPAT OBTINUT. UN LUCRU CIT SE POATE DE OBISNUIT, S-AR SPUNE. IN LUMINA ACESTEI MOTIVATII, LIMBAJUL LUI KAFKA ESTE SIMPLU SI SOBRU, CONTRASTIND CU PERIPETIILE DECLANSATE DE O DORINTA CIT SE POATE DE BANALA, DAR A CAREI REALIZARE DEPINDE INTRU TOTUL DE CASTEL. INTERFERENTA PERMANENTA DINTRE RATIONAL SI IRATIONAL, DINTRE FRAGILITATEA INDIVIDULUI SI VIOLENTA EXERCITATA ASUPRA SA DE ACEA ORDINE OSIFICATA, ABSCONSA SI OSTILA (REPREZENTATA DE CASTEL), CU TRIMITERI CONCRETE LA ABSURDITATEA BIROCRATISMULUI SI LA ABSENTA ORICAREI COMPREHENSIUNI INTRE PERSONAJE (FARA A NE AFLA INSA PE TARIMUL LITERATURII ABSURDULUI), DEZVALUIE CITITORULUI IMAGINEA UNUI SCRIITOR IMPATIMIT DE TRAGISMUL SINGURATATII ULTRAGIATE. UNUL DINTRE MARII CLASICI AI PROZEI NECLASICE PRIN EXCELENTA.
E greu să nu observi asemănările cu Proust. Însă modul de a căuta al luiHesse diferă de cel al scriitorului francez. În vreme ce Prousturmăreşte să aducă la suprafaţă, din penumbra subconştientului, trăireaca atare, aparent fără însemnătate, Hesse recheamă din întunericultrecutului, rânduieşte şi interpretează acele porniri care, aproapeîntotdeauna, sunt adiacente componenţei morale şi care pun […]
Ceea ce n-aş fi îndrăznit să sper a fost ca interesul pentru aceastăcarte să depăşească, obiectiv şi subiectiv, graniţele Germaniei, caistoria „declinului unei familii” să-i viziteze şi pe alţii, caburghezia europeană din Copenhaga sau Marsilia să se regăsească în ea,ca scriind – în formă şi conţinut – o carte foarte germană, să redau obucată de […]
COMBINAND MISTICISMUL ESTIC CU MOTIVELE BASMELOR EUROPENE, POVESTILE DIN ACEST VOLUM, TRADUSE PENTRU INTÂIA OARA IN LIMBA ROMANA, CONFIGUREAZA EVOLUTIA LUI HERMANN HESSE CA ARTIST IN TIMPUL PRIMELOR DOUA DECENII ALE SECOLULUI XX. UNEORI IN MOD LUXURIANT SI LIRIC,ALTEORI IN SIMPLUL LIMBAJ AL PARABOLEI, ACESTE BASME RELEVA PREOCUPAREA LUI HESSE FATA DE TEME PRECUM MOARTEA, […]
Thomas Mann este poate unul dintre cei mai sfâşiaţi artişti din secolulnostru. Nevoia de a se dedica operei nu este contrazisă, ca la Kafka, decondiţiile exterioare, de necesitatea de a exercita o meserie burgheză,ci de însăşi structura psihică contradictorie. Lui Thomas Mann existenţaşi activitatea artistului i s-au părut întotdeauna profund suspecte. –Thomas Kleininger
UNA DINTRE CAPODOPERELE LITERATURII DIN SECOLUL XX, MUNTELE VRAJIT STRINGE LAOLALTA INTR-O FRESCA INTELECTUALA TOATE FORTELE CARE ACTIONEAZA ASUPRA OMULUI MODERN. IN ACEST ROMAN, THOMAS MANN DESCRIE SOCIETATEA EUROPEANA INAINTE DE PRIMUL RAZBOI MONDIAL – O LUME BOLNAVA CARE SE NAPUSTESTE SPRE CATASTROFA.
Ultimele zile ale lui Simon Bolivar, eroul legendar al Americii Latine,– o călătorie către moarte într-un peisaj luxuriant. Ca întotdeauna laGarcia Marquez, o lume plină de pitoresc în care evoluează personajearhetipale cu sentimente inevitabile la fel de substanţiale ca şitrăsăturile lor fizice. După „Un veac de singuratate”, un succesgarantat.
PUBLICAT PENTRU PRIMA DATA IN 1967, ROMANUL „UN VEAC DE SINGURATATE” A FOST CEL CARE L-A CONSACRAT PE AUTORUL SAU CA FIIND UNUL DINTRE MAESTRII NARATIVEI CONTEMPORANE, ADUCANDU-I IN 1982 PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURA. REEDITAREA ROMANULUI, INTR-O EDITIE PENTRU BIBLIOTECA DUMNEAVOASTRA, REPREZINTA UN EVENIMENT LITERAR DE EXCEPTIE PE CARE VA SFATUIM SA NU-L PIERDETI.NU EXISTA […]
”După Romeo şi Julieta, aceasta este cea mai frumoasă poveste dedragoste care s-a scris vreodată. (…) O să fac nefericiţi o mulţime debărbaţi, deoarece iubirea reprezintă totul aici. Acest bărbat a facut,timp de 50 de ani, curte unei femei.”Scott Steindorff”…Trăiseră destul împreună ca să-şi dea seama că dragostea eradragoste oricând şi oriunde, dar cu atât […]
Cu ironia sa plină de rafinament, cu inegalabila sa măiestrie artistică,Thomas Mann imaginează o posibilă întâlnire între iubita din tinereţe alui Goethe, neuitata Lotte a lui Werther, şi cel care, cincizeci de animai târziu, devenise patriarhul literaturii germane. Câtă emoţiereprimată, câte sentimente contradictorii, ce jocuri subtile cu miturileunei epoci încap între copertele acestei cărţi fermecătoare.