După ce oaspeţii pleacă şi copiii se culcă, eroina principală, Carmen, rămăne singură să-l privegheze pe soţul ei mort, un fost profesor de liceu cu vederi de stănga. Răsfoind Biblia răposatului, Carmen, o femeie puţin educată, trecută de patruzeci de ani, citeşte fragmentele subliniate de acesta, lucru care o face să mediteze asupra celor mai bine de douăzeci de ani de căsnicie. Fiecare capitol începe cu un citat din Cartea Sfăntă şi este urmat de un monolog. Mariajul lor, copiii, rudele, prietenii, cunoştinţele îşi fac pe rănd apariţia în găndurile ei. Femeia îl interpelează, şi reproşează soţului reuşind să ne ofere un tablou viu al Spaniei din primele două decenii după cel de-al Doilea Război Mondial, cu prejudecăţile şi convenţionalismul unei societăţi tradiţionale care încearcă să reziste modernizării. Memoria afectivă, fluxul conştiinţei sund tehnicile la care apelează Delibes în acest roman absolut remarcabil.
DESI ESTE ROMANUL UNEI FAMILII – PARGITER – CARTEA NU ABUNDA IN EVENIMENTE SENZATIONALE, CI ESTE, ASA CUM NE-A OBISNUIT VIRGINIA WOOLF, O ATENTA SI SENSIBILA DISECARE A UNOU UNIVERSURI INTERIOARE. GINDURILE SI SIMTAMINTELE PERSONAJELOR EVOLUEAZA PE UN AX TEMPORALMARCAT IN TITLURILE CAPITOLELOR. VETI INTILNI, DE ASEMENEA, O DESCRIERE MINUTIOASA SI TOTODATA TANDRA A LONDREI, […]
LITERAR, CARTEA CEA MAI IMPORTANTA, CEA CARE POATE SA MA SALVEZE DE LA UITARE, ESTE TOAMNA PATRIARHULUI A FOST ROMANUL CARE M-A FACUT CEL MAI FERICIT SCRIINDU-L,CACI ESTE CEL PE CARE AM VRUT DINTODEAUNA SA-L SCRIU SI, IN ACELASI TIMP, CEL IN CARE MI-AM IMPARTASITPLENAR PROPIILE EXPERINTE SI CONFESIUNI…INTR-ADEVAR, ESTE UN ROMAN-MARTURIE, O AUTOBIOGRAFIE INCIFRATA..TOAMNA PATRIARHULUI, […]
Viaţa în micul târg de provincie Torrelles, aflat aproape de Barcelona,nu e deloc uşoară pentru tânărul medic veterinar care a venit aicisă-şi pună cunoştinţele înslujba oamenilor simpli de la ţară.Reci şi suspicioşi, localnicii îl privesc cu neîncredere şi doarsprijinul văduvei Colomer îi va deschide porţilesocietăţii burgheze, ca şi pe ale staulelor şi ale coteţelor de […]
Daca in arta lecturii, am reunit eseurile-manifest ale Virginiei Woolfprivind principiile modernismului, in Portrete in oglinda, am regrupat oserie de texte semnificative pentru modul in care scriitoarea isiilustreaza crezul poetic în cuprinsul portretului literar.Pornind de lateoria viziunii fragmentare, alimentata de descoperirea realitatiiinterioare, de relativitatea perceptiei subiective si de constiintafragilitatii efemere, autoarea ne invita sa privim […]
ROMANUL ILUSTREAZA DESCOPERIREA FACUTA DE JAMES JOYCE IN CLIPA IN CARE A INTELES LIMITELE CONSERVATORISMULUI TARII NATALE, IRLANDA,SI ALE PERCEPTIEI ARTISTICE DE PINA LA EL. DE ACEEA SUBIECTUL CARTII, AL OPEREI IN GENERAL, ESTE EVIDENTIEREA RAPORTULUI DINTRE ESENTA ARTEI SI LUMEA INTERIOARA A CREATORULUI. PROIECTIILE IMAGINATIVE ALE AUTORULUI AU CA REZULTAT UN AUTOPORTRET FICTIV.
Scrise si publicate la interval de mai multi ani – 1910, 1914 respectiv1920 – cele trei proze reunite in acest volum au un element comun: desiin moduri diferite, ele abordeaza problematica artistului. Gertrud estepovestea a doi prieteni muzicieni, complet deosebiti prin fire sidestin, uniti si despartiti prin dragostea lor pentru aceleasi femei;Rosshalde, povestea unei casnicii […]
Acţiunea romanului se petrece între anii 1939-1945. Sunt evocateamintirile lui Abel Tiffauges: la colegiul Saint Christophe de Beauvaisîl întâlneşte pe Nestor, elev ciudat şi privilegiat, care îl ia subaripa sa, însă acesta moare în ziua în care colegiul ia foc. Dar cumizbucneşte cel de al Doilea Război Mondial, va trece prin o serie deîntâmplări nefericite […]
E un adevăr limitat, dar un adevăr totuşi, că toate cărţile se referă laalte cărţi şi reprezintă experienţa doar tratând-o ca pe o altă carte.Unele opere pot ridica această limită în totalitate: Don Quijote e oastfel de operă şi Orlando e alta. Quijote şi Orlando sunt cititoripasionaţi şi reprezentanţi ai autorilor lor, alţi cititoripasionaţi.[..] în […]
În decursul întregii sale vieţi, Virginia Woolf obişnuia ca, la anumiteintervale, să scrie scurte povestiri. Era obiceiul ei ca ori de câte oriîi venea o idee să o schiţeze într-o formă foarte provizorie şi s-o punăapoi de o parte într-un sertar. Ulterior, dacă un editor o solicita săscrie o povestire scurtă şi ea se afla […]
Încarc...