La 22 august 1911, "Mona Lisa", legendarul tablou al lui Leonardo da
Vinci, a fost furat de la Luvru, iar vestea a făcut imediat înconjurul
lumii. Deşi unii au bănuit artişti subversivi precum Apollinaire sau
Picasso că ar fi pus la cale furtul, nu s-a făcut nici o arestare. Doi
ani mai târziu, un italian numit Vincenzo Perugia a fost arestat după ce
încercase să fure "Mona Lisa" unui negustor de antichităţi din Florenţa,
dar misterul furtului nu a fost niciodată dezlegat pe de-a-ntregul.
Martin Caparros îl prezintă cititorilor pe fascinantul marchiz cu
acelaşi nume, care divulgă unui ziarist american detaliile marii
lovituri, dar şi secrete uluitoare despre originea sa umilă ca fiu al
unei servitoare din Buenos Aires. Astfel, anonimul băiat argentinian va
deveni Eduardo de Valfierno, cel mai renumit falsificator de artă al
lumii, dar şi personajul cizelat, plin de farmec, din Parisul acelei
Belle Epoque pentru care aristocraţia mergea adeseori mână în mână cu
crima sau cu impostura.
"Enigma Valfierno" repovesteşte cel mai mare jaf al secolului XX ca pe
un joc de-a şoarecele şi pisica, avându-l în prim-plan pe marchizul
perfid, eminenţa cenuşie a întregii acţiuni narative şi poliţieneşti, a
cărui existenţă rămâne până la urmă la fel de enigmatică precum zâmbetul
Mona Lisei.