Gerhard Meier (născut în 1917) este marele artist al literaturii elveţiene şi face parte dintre cei mai importanţi scriitori ai literaturii universale contemporane. Tărâmul vânturilor, al cincilea roman al său, povesteşte, într-un limbaj de o muzicalitate aparte, despre lumea poeziei lui Meier, despre Amrain, mica localitate din Elveţia unde eroul cărţii, Rudolf Bindschädler, îşi aminteşte de prietenul său trecut în nefiinţă, Kaspar Baur. Stilul lui Meier ne surprinde prin simplitate, dar şi prin formulările neobişnuite care ridică nu doar acţiunea, ci fiecare frază în parte la rang de artă.
În timp ce Idriss îŞi păzea turma de capre şi oi, nu departe de oazaTabbelbala, un Land Rover şi-a făcut apariţia. O tânără blondă foarteatrăgătoare i-a făcut o poză tânărului păstor, urmând să i-o trimitădupă ce va ajunge la Paris.În zadar a aşteptat Idriss. Poza nu i-a mai fost trimisă. Mai târziu,când va pleca spre […]
O carte celebra a unui pilot de linie pe timp de pace si pilot militarin timpul celui de-al doilea razboi mondial, mort in conditiimisterioase, pe cind isi indelinea ultima misiune. “Citadela” este oparabola eleganta care solicita atentia cititorului pentru a-i patrundeintelesurile profunde. Observatia fina, perceptia ascutita, introspectiapsihologica fac din aceasta carte un model intelectual de […]
Considerat a fi capodopera Virginiei Woolf, acest roman urmăreştevieţile a şase personaje din copilărie şi până la vârsta senectuţii,prezentate în serii alternative de monologuri interioare. Romanulexplorează posibilitatea de comunicare şi dragostea dintre indivizi înfaţa încercărilor vieţii, dar şi a morţii.
Seria de autor Montherlant debuteaza cu celebra tetralogie romanesca dincare fac parte: Fetele, 1936; Indurare pentru femei, 1936;Demonulbinelui, 1937; Leproasele, 1939. Desi alcatuiesc un tot: aceeasiactiune, acelasi personaj principal, romanele isi vor pastraindependenta, urmind a fi publicate succesiv. In primul volum altetralogiei – Fetele – este atacata nu femeia in sine, ci idolarizareafemeii, situatia privilegiata […]
În cazul meu se poate recunoaşte foarte bine o concentrare asuprascrisului. După ce mi-am dat seama că, din punct de vedere organic,scrisul reprezintă cea mai fertilă orientare a fiinţei mele, totul s-aprecipitat în această direcţie, lăsând fără preocupare toateaptitudinile ce vizau[…] plăcerile sexului, plăcerea de a mânca şi abea, bucuria meditaţiei filozofice şi a muzicii. […]
Castelul întruchipează imposibilitatea omului de a descifrasensulexistenţei sale civice.K.,personajul principal, încearcă să-şi întâlnească angajatorul, învederea preluării postului proaspăt obţinut.Un lucru cât se poate deobişnuit, s-ar spune.În lumina acestei motivaţii, limbajul lui Kafkaeste simplu şi sobru, contrastând cu peripeţiile declanşate de o dorinţăcât se poate de banală, dar a cărei realizare depinde întru totul decastel.Interferenţa permanentă […]
În ziua arestarii sale,K.deschide uşa camerei lui pentru a afla ce seintâmplă cu micul dejun şi declanşează astfel un val de întâmplări carese sprijină, de-a lungul întregului roman, pe metafora uşii.Acuzat de ogreşeală pe care nu o cunoaşte, de nişte judecători cu care nu seîntâlneşte niciodata, conform unor legi despre care nimeni nu ştienimic, el […]
Încă din adolescenţă,Montherlant a fost fascinat de coride, pe care le-adescoperit în cursul unei vacanţe petrecute în Spania. Îl redescoperimîn Oamenii coridelor pe Alban de Bricoule. În coride, naratorul nu vededoar dovada tragică a omului care înfruntă moartea, ci o adevăratăceremonie, un sacrificiu sângeros moştenit din vechile religii.
Daca in arta lecturii, am reunit eseurile-manifest ale Virginiei Woolfprivind principiile modernismului, in Portrete in oglinda, am regrupat oserie de texte semnificative pentru modul in care scriitoarea isiilustreaza crezul poetic în cuprinsul portretului literar.Pornind de lateoria viziunii fragmentare, alimentata de descoperirea realitatiiinterioare, de relativitatea perceptiei subiective si de constiintafragilitatii efemere, autoarea ne invita sa privim […]
Cu numai doua carti ” Cîmpia în flacari (1953) si Pedro Páramo (1955) “mexicanul Juan Rulfo s-a impus ca unul dintre marii povestitori ailumii. Carlos Fuentes spunea despre Cîmpia în flacari ca “închide cu ocheie de aur tematica revolutiei mexicane”. Povestirile din acest volumprezinta o lume rurala violenta si lipsita de orice speranta; aici,concretetea fenomenului […]
Încarc...