Josep Pla satirizează mediul meschin al unui oraş într-un roman remarcabil. Cel mai important bancher din Fontclara reuneşte personalităţile de vază ale oraşului pentru a sărbători ieşirea în lume a fiicei sale. În interiorul casei, petrecerea devine cadrul de manifestare a tensiunilor care domină această mică societate. În timpul celor câteva ore în care se desfăşoară întâlnirea mondenă, se succed portretele unei serii de personaje care configurează o lume cu micile sale mizerii şi lăcomii, prezentată cu o ironie care frizează sarcasmul. Prin intermediul unei naraţiuni agile care dezvăluie şocul atitudinilor meschine ale unui mediu viciat, Josep Pla construieşte un memorabil roman satiric.
PROCESUL LUI KAFKA ESTE DEJA UNUL DINTRE TEXTELE CLASICE ALE LITERATURII ABSURDULUI. UNIVERSUL IN CARE JOSEF K. TRAIESTE ESTE UNUL AL LIBERTATILOR LIMITATE, AL AGRESIUNILOR VAGI, ABIA PERCEPUTE, DAR GENERATOARE DE ANXIETATE SI PSIHOZA. PERSONAJUL PRINCIPAL ESTE UN POTENTIAL ALTER EGO AL FIECARUIA DINTRE NOI.
La fel ca în Castelul lui Kafka sau ca în Zgomotul şi furia de Faulkner,în Pedro Paramo, Rulfo a ştiut să pună în scenă o poveste fascinantă,lipsită de vârstă şi de o frumuseţe rară: căutarea tatălui, care îlpoartă pe Juan Preciado spre Comala şi spre întâlnirea cu propriuldestin. O călătorie vertiginoasă, spusă de un cor […]
Deşi este romanul unei familii – Pargiter – cartea nu abundă înevenimente senzaţionale, ci este, aşa cum ne-a obişnuit Virginia Woolf,o atentă şi sensibilă disecare a unor universuri interioare. Gândurileşi simtămintele personajelor evoluează pe un ax temporal marcat întitlurile capitolelor. Veţi întâlni, de asemenea, o descriere minuţioasăşi totodată tandră a Londrei, acest oraş mitic, la […]
Un omagiu adus scriitoarei de Leonard Woolf, având la bază jurnalulpăstrat de autoare timp de 27 de ani. Note referitoare la propriascriitură, simple exerciţii literare, relatări legate de persoane sauepisoade din viaţa care i-au influenţat opera, comentarii pe margineaunor opere literare – Iată câteva elemente care întregesc portretul uneifiguri emblematice în peisajul literaturii universale.
“Împuşcăturile vânătorului” redă povestea unui bătrân care nu mai aremult de trăit, Carlos, ale cărui însemnări susţin drama acestuimicroroman de atmosferă. Bântuit de amintiri în casa lui enormă dinMadrid, în care nu a dorit să trăiască niciodată, bătrânul încearcă săîşi regăsească trecutul din fragmente de amintiri, într-un prezent careîl apasă: începuturile sale modeste, ascensiunea economică […]
Ultimul roman scris de Virginia Woolf înainte de a-şi pune capătzilelor. O naraţiune simplă, cu profunde implicaţii filozofice. O trupăde actori amenajează o scenă pentru piesa lor de teatru. Protagoniştiitrebuie să-şi schimbe întruna costumele pentru a sugera succesiuneaepocilor. Dar, cum nu există decât prezentul, istoria este negată. Decipiesa nu există, scena e goală, actorii sunt […]
Seria de autor Montherlant debuteaza cu celebra tetralogie romanesca dincare fac parte: Fetele, 1936; Indurare pentru femei, 1936;Demonulbinelui, 1937; Leproasele, 1939. Desi alcatuiesc un tot: aceeasiactiune, acelasi personaj principal, romanele isi vor pastraindependenta, urmind a fi publicate succesiv. In primul volum altetralogiei – Fetele – este atacata nu femeia in sine, ci idolarizareafemeii, situatia privilegiata […]
COLECTIA “OPERE XX” CONTINUA SERIA DE AUTOR MALRAUX CU O SUITA DE ESEURI: ISPITA OCCIDENTULUI, SATURN. ESEU DESPRE GOYA, CAPUL DE OBSIDIAN, OMUL PRECAR SI LITERATURA, DISPUSE IN ORDINE CRONOLOGICA. VOLUMUL CONTINE TEXTELE REVIZUITE SI NECENZURATE ALE UNOR TRADUCERI DE MARCA. “CEEA CE CONTEAZA IN MOD ESENTIAL PENTRU MINE ESTE ARTA. SINT IN ARTA ASA […]
Cu numai doua carti ” Cîmpia în flacari (1953) si Pedro Páramo (1955) “mexicanul Juan Rulfo s-a impus ca unul dintre marii povestitori ailumii. Carlos Fuentes spunea despre Cîmpia în flacari ca “închide cu ocheie de aur tematica revolutiei mexicane”. Povestirile din acest volumprezinta o lume rurala violenta si lipsita de orice speranta; aici,concretetea fenomenului […]
E un adevăr limitat, dar un adevăr totuşi, că toate cărţile se referă laalte cărţi şi reprezintă experienţa doar tratând-o ca pe o altă carte.Unele opere pot ridica această limită în totalitate: Don Quijote e oastfel de operă şi Orlando e alta. Quijote şi Orlando sunt cititoripasionaţi şi reprezentanţi ai autorilor lor, alţi cititoripasionaţi.[..] în […]
Încarc...