Între anii '50 şi '60, în inima provinciei italiene se desfăşoară
întâmplările povestite în acest nou roman al lui Sandro Veronesi. În
scenă sunt puse două lumi diferite, dar paralele. De o parte, Şantierul,
un petic de pământ degradat, locuit de cei ''urâţi, murdari şi răi''
care supravieţuiesc la marginea boom-ului economic: aici se va refugia
Salvatore, un băieţel fugit din Orfelinatul Îngeraşilor, aici îşi va
găsi profesori pe bătrânul Omero şi pe Miccina, şi apoi, un prieten-elev
în Pampa, copil singuratic şi sălbatic al aceluiaşi destin pecetluit. De
cealaltă parte, copiii abandonaţi de la orfelinat, dominaţi de părintele
Spartaco, fost misionar integralist cu o idee fixă: să construiască,
între măslini, un legendar monument psihedelic, numai angrenaje şi
tuburi de neon, înălţat spre lauda Fecioarei Maria ca să ''reziste
progresului care încearcă să o umilească''. La mijloc, clocotirea
burgheză a modernităţii, de care toate personajele acestei anti-saga
sunt, în mod disperat, străine; şi se va întâmpla chiar în fatidicul an
1970, anul cheie al epopeii dezvoltării, ca ei, toţi, să fie predaţi
propriului destin de sacrificaţi. ''Troia'' arde, focul netezeşte drumul
noii civilizaţii, se naşte o nouă rasă de rataţi: cea veche este ştearsă
pentru totdeauna. O surprinzătoare dovadă de clasicism expresiv al
autorului cărţii ''Haos calm''. Un roman plin de cruzime şi forţă, în
care acţiunea şi suspansul se atenuează numai pentru câteva clipe de
emoţie, pentru ca apoi să-şi reia asaltul şi să ne copleşească fără
drept de apel.