Se intampla in Franta, in timpul razboiului, cand nu era vreme pentru dragoste.
Cand John Franklin, pilotul bombardierului Wellington, aterizeaza fortat in Franta ocupata, din vremea celui de Al Doilea Razboi Mondial, nu avea decat doua lucruri in minte: siguranta echipajului sau si sa-si ingrijeasca bratul grav ranit. Norocul le surade si sunt adapostiti in casa unui fermier a carui familie isi risca viata pentru a le oferi protectie si a-i ajuta sa se insanatoseasca, planuind sa ii ajute sa se intoarca in Marea Britanie. Dar pe parcursul calduroasei veri ce veni, ofiterul englez se indragosteste de fata fermierului francez, Francoise, si totul se transforma intr-o mistuitoare poveste de dragoste si razboi, demonstrandu-ne cum chiar si in mijlocul ororilor razboiului, se pot naste dragostea si fericirea. Dar fortele germane patruleaza prin zona si singura lor sansa de a supravietui e fuga: fuga din Franta.
Considerat a fi capodopera Virginiei Woolf, acest roman urmăreştevieţile a şase personaje din copilărie şi până la vârsta senectuţii,prezentate în serii alternative de monologuri interioare. Romanulexplorează posibilitatea de comunicare şi dragostea dintre indivizi înfaţa încercărilor vieţii, dar şi a morţii.
DESI ESTE ROMANUL UNEI FAMILII – PARGITER – CARTEA NU ABUNDA IN EVENIMENTE SENZATIONALE, CI ESTE, ASA CUM NE-A OBISNUIT VIRGINIA WOOLF, O ATENTA SI SENSIBILA DISECARE A UNOU UNIVERSURI INTERIOARE. GINDURILE SI SIMTAMINTELE PERSONAJELOR EVOLUEAZA PE UN AX TEMPORALMARCAT IN TITLURILE CAPITOLELOR. VETI INTILNI, DE ASEMENEA, O DESCRIERE MINUTIOASA SI TOTODATA TANDRA A LONDREI, […]
Daca in arta lecturii, am reunit eseurile-manifest ale Virginiei Woolfprivind principiile modernismului, in Portrete in oglinda, am regrupat oserie de texte semnificative pentru modul in care scriitoarea isiilustreaza crezul poetic în cuprinsul portretului literar.Pornind de lateoria viziunii fragmentare, alimentata de descoperirea realitatiiinterioare, de relativitatea perceptiei subiective si de constiintafragilitatii efemere, autoarea ne invita sa privim […]
OMUL, MIA-M ZIS, ESTE FIINTA AL CAREI GLAS RASUNA IN ADAPOST SI IN LAGARELE DE PRIZONIERI. ALTII AU SUSTINUT SUS SI TARE CA OMUL ESTE ECHIVALENT CU SUMA FANTASMELOR, INSTINCTELOR REFULATE, DORINTELOR NEMARTURISITE. SINT IMBIAT SA SCRIU: OMUL ESTE FACUT DIN TOT CEEA CE SE CLADESTE PE ACEASTA VEHEMENTA CONSTIINTA DE A EXISTA – NUMAI […]
ROMANUL ILUSTREAZA DESCOPERIREA FACUTA DE JAMES JOYCE IN CLIPA IN CARE A INTELES LIMITELE CONSERVATORISMULUI TARII NATALE, IRLANDA,SI ALE PERCEPTIEI ARTISTICE DE PINA LA EL. DE ACEEA SUBIECTUL CARTII, AL OPEREI IN GENERAL, ESTE EVIDENTIEREA RAPORTULUI DINTRE ESENTA ARTEI SI LUMEA INTERIOARA A CREATORULUI. PROIECTIILE IMAGINATIVE ALE AUTORULUI AU CA REZULTAT UN AUTOPORTRET FICTIV.
Doamna in rosu pe fundal cenusiu, fascinant roman despre dragoste,singuratate si moarte, dar si despre universul zbuciumat al creatoruluide arta, are ca protagonisti un cunoscut pictor madrilen si pe sotiaacestuia, fiinta de exceptie, daruita cu neobisnuita frumusete, fizicasi sufleteasca, si cu noblete spirituala si farmec cuceritor, personajinspirat lui Delibes de propria sotie, careiaii aduce astfel […]
Un succes uriaş şi o carte pe care o citeşti pe nerăsuflate încă de laprimele rânduri. Un roman gotic plin de intrigi care amintesc de operelecelebre, cum ar fi Jane Eyre şi La răscruce de vânturi. Roman deacţiune, dar şi de dragoste, cu o atmosferă adesea sumbră şi străbătutde suspans (nu întâmplător, romanul a fost […]
Gerhard Meier (născut în 1917) este marele artist al literaturiielveţiene şi face parte dintre cei mai importanţi scriitori ailiteraturii universale contemporane. Tărâmul vânturilor, al cincilearoman al său, povesteşte, într-un limbaj de o muzicalitate aparte,despre lumea poeziei lui Meier, despre Amrain, mica localitate dinElveţia unde eroul cărţii, Rudolf Bindschädler, îşi aminteşte deprietenul său trecut în nefiinţă, […]
În ziua arestarii sale,K.deschide uşa camerei lui pentru a afla ce seintâmplă cu micul dejun şi declanşează astfel un val de întâmplări carese sprijină, de-a lungul întregului roman, pe metafora uşii.Acuzat de ogreşeală pe care nu o cunoaşte, de nişte judecători cu care nu seîntâlneşte niciodata, conform unor legi despre care nimeni nu ştienimic, el […]