"Ori de câte ori vorbeşte, la Exupéry îţi apare omul; şi chiar când o face la persoana întâi - iar asta se întâmplă aşa de ades! - înainte de orice, vine înaintea atenţiei tale pluralul. De parcă întreaga rasă umană ar respira prin el şi nu s-ar mai auzi decât pe sine din frazele lui - fraze ca nişte santinele la porţile umanităţii. Anevoie de presupus că există pe vreun meridian sensibilitate căreia Exupéry să nu-i comunice. Căci deopotrivă cu stelele, cu conştiinţa, cu responsabilitatea şi dragostea, el a descoperit limbajul eternităţii acestora. Iar lumina unei stele, pentru Exupéry, este o conştiinţă şi e chiar mai mult: miracol. ...Din opera câtor alţi autori epici te mai însoţesc, la sfârşitul lecturii, atât de mulţi eroi, aproape fiecare introducând o idee în circuitul cotidian?" Ion Caraion
Cea mai cunoscută și mai apreciată operă a lui Jane Austen vă introduceîn lumea de la cumpăna veacurilor xvlll și xlx. Observația fină șiumorul autoarei oferă cititorului delicioase momente de lectură,surprinzînd modul de viață britanic la un anumit nivel social. Nulipsește nici povestea de dragoste cu peripețiile ei.
Profesor la Şcoala de Artă Dramatică aprietenului său Charles Dullin în 1942-1943,Sartre extrage din teatrul clasic grec şi din Esteticalui Hegel propria concepţie despre un teatruauster, moral, mitic, aducând cu un ritual. Propune,aşadar, un teatru ce transpune într-o ambianțămitică marile probleme ale epocii contemporane,care vizează culpabilitatea individuală saucolectivă și la care ne îngăduie să reflectăm, […]
Publicat pentru prima oara anonim in 1811, Ratiune si simtire spunepovestea maturizarii surorilor Dashwood: Elinor – reprezentand ratiunea-, si Marianne – reprezentand sentimentul – si Margaret. Romanul leurmareste pe cele trei surori si pe mama lor atunci cand, in urmadecesului tatalui lor, trebuie sa paraseasca mosia Norland Park,mostenita de John Dashwood, fratele lor vitreg. Cele […]
“Un veac de singurătate”, capodopera care l-a propulsat pe GabrielGarcía Márquez pe orbita celebrităţii internaţionale şi i-a adus premiulNobel (1982), este, în opinia unanimă a criticii – după Don Quijote dela Mancha, nemuritoarea creaţie a lui Cervantes -, cel mai frumos romande expresie spaniolă din toate timpurile, aşa cum mărturiseşte şi PabloNeruda care îl numeşte […]
Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la începereaunui roman. Căci în primul paragraf al unui roman trebuie definit totul:structura, ton, ritm, lungime şi uneori chiar şi caracterul vreunuipersonaj. Restul este plăcerea de a scrie, cea mai intimă şi solitarăcare se poate imagina, şi dacă nu-ţi petreci restul vieţii corectîndu-ţicartea […]
Scrisă între 1956 şi 1957 şi publicată pentru prima dată în 1961,„Colonelului n-are cine să-i scrie“ este povestea unui veteran scăpătatal Războiului de O Mie de Zile. Acesta încă nădăjduieşte că-şi va primipensia care i-a fost promisă cu cincisprezece ani în urmă şi, prinurmare, în fiecare vineri, merge la poştă. Acţiunea se petrece înperioada „Violenţei“, […]
În “Ochi de câine albastru“, scufundarea lui García Márquez în această„altă“ realitate e profundă şi vertiginoasă. Aici nu este vorba despre orealitate plăcută şi amuzantă. García Márquez ne pune faţă în faţă cu oprezenţă inevitabilă – moartea – , dezvăluind-o ca pe o parte geamănă avieţii noastre. Moartea licărindu-ne în vise, cunoscută apoi caexperienţa totală […]
Dragostea lui Hesse pentru Francisc de Assisi o cunoaştem din romanulsău Peter Camenzind, căruia îi dedică în acelaşi an o mică monografie.“Despre un om modern nu am putea scrie aşa, nota el după încheierealucrării într-o scrisoare către redactor, dar aici trebuia să le redămglasul unor martori de mult amuţiţi, dintr-o perioadă îndepărtată.”Hesse descrie povestea vieţii […]
Încarc...