“Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti, spuse vulpea.Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata dela negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu maiau prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzeşte-mă!”

“Ori de câte ori vorbeşte, la Exupéry îţi apare omul; şi chiar când oface la persoana întâi – iar asta se întâmplă aşa de ades! – înainte deorice, vine înaintea atenţiei tale pluralul. De parcă întreaga rasăumană ar respira prin el şi nu s-ar mai auzi decât pe sine din frazelelui – fraze ca nişte […]

“Adulţii nu-şi cunosc semenii decât pe bucăţele şi fragmente prostasamblate, prost iluminate de o lumină dubioasă. Dar copilul vede totulîntr-o lumină absolută. Pentru el, sunt la fel de evidenţi şi zmeul, şiFrumoasa din Pădurea Adormită. El trăieşte într-un univers alcertitudinii. Saint-Exupery stăpânea arta de a da şi adulţilor aceastăcertitudine.”(Leon Werth, căruia i-a fost dedicat Micul […]

Unul dintre romanele de referinţă ale literaturii universale, ”CasaBuddenbrook” s-a bucurat de numeroase ecranizări. Primul roman al luiThomas Mann, a fost publicat în 1901 când autorul german avea doar 26 deani. Cartea prezintă declinul unei respectabile familii de negustori degrâne din Lübeck, fiind considerată o portretizare deosebit de detaliatăşi plină de substanţă a societăţii burgeze […]

Roman sau poem în proză? Greu de spus. În Fructele pământului, urmate deNoile fructe, pe care le găsiți reunite în același volum, Gide propune ostructură hibridă din care fac parte forme poetice astăzi căzute îndesuet (balada sau rondoul), fragmente de jurnal intim, note decălătorie. Din toate însă răzbate patima cu care Gide iubește viața,natura, libertatea. […]

Doua lucrari valoroase si importante pentru cei care doresc sa aiba oimagine completa a lui Hesse ca autor, ambele publicate pentru primaoara in limba romana.

Cel dintâi şi cel de-al doilea roman din celebra serie de povestiripolţiste avându-i ca protagonişti pe excentricul Sherlock Holmes, primuldetectiv care apare într-o serie de romane poliţiste, şi pe prietenullui, doctorul Watson.”Studiu în roşu aprins” este cronica începuturilor prieteniei dintre ceidoi, în care aflăm cum s-au cunoscut, cum au ajuns să locuiască împreunăîn casa din […]

Povestea vieţii lui Adrian Leverkühn – biografia fictivă a unuicompozitor care îşi vinde sufletul diavolului -, reprezintă pentruThomas Mann un bun prilej de a cuprinde laolaltă toate etapele dedezvoltare ale vechii legende a lui Faust şi a le pune în legatură cuproblematica ameninţătoare a vremurilor noastre, a “recăderiicatastrofale a spiritului supra şi hiperdezvoltat într-un primitivismarhaic”. […]

Un bun soldat, publicat iniţial în 1915 şi plasat în perioadapremergătoare Primului Război Mondial, spune povestea tragică a luiEdward Ashburnham, soldatul din titlu, a căsătoriei sale aparentperfecte cu Leonora şi a prieteniei celor doi cu un cuplu american, Johnşi Florence Dowell. Bazat pe două incidente de adulter şi pe viaţaintimă complicată a autorului, romanul foloseşte […]

Basmul cult face parte dintre cele mai îndrăgite forme de povestire aleliteraturii universale. Niciun alt autor de limbă germană al secoluluiXX nu a continuat această tradiţie la fel de impresionant ca HermannHesse. Spectrul basmelor sale se întinde de la tradiţia de povestitor alui Boccaccio şi poveştile din O mie şi una de nopţi, până la […]

“Oameni precum Knulp nu sunt, ce-i drept, folositori; în schimb, suntmult mai puţin dăunători decât majoritatea celor folositori. Atunci cândun astfel de Knulp, înzestrat cu suflet şi talent, nu-şi află locul înlume, lumea e şi ea la fel de vinovată ca însuşi Knulp.”Hermann Hesse “De neuitat rămâne impresia de-a dreptul electrizantă pe care demian-ulacelui misterios […]

Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la începereaunui roman. Căci în primul paragraf al unui roman trebuie definit totul:structura, ton, ritm, lungime şi uneori chiar şi caracterul vreunuipersonaj. Restul este plăcerea de a scrie, cea mai intimă şi solitarăcare se poate imagina, şi dacă nu-ţi petreci restul vieţii corectîndu-ţicartea […]

În “Ochi de câine albastru“, scufundarea lui García Márquez în această„altă“ realitate e profundă şi vertiginoasă. Aici nu este vorba despre orealitate plăcută şi amuzantă. García Márquez ne pune faţă în faţă cu oprezenţă inevitabilă – moartea – , dezvăluind-o ca pe o parte geamănă avieţii noastre. Moartea licărindu-ne în vise, cunoscută apoi caexperienţa totală […]