Roman filosofic publicat în anul 1943. A fost ultima operă a
scriitorului german, care a început să o scrie în 1931, cu intenția de
a-și crea propria capodoperă; lucrarea a văzut tipărituri în Elveția
doisprezece ani mai târziu. Mai este numit uneori Magister Ludi,
„maestru de joc", de la numele unuia dintre personaje; această expresie
latină poate fi înțeleasă și ca un joc de cuvinte, ludus având ambele
semnificații de „joc" și „școală". Cartea a fost una dintre lucrările
care au contribuit la decernarea Premiului Nobel pentru literatură în
1946 pentru Hesse.
Romanul are în vedere personaje intelectuale aflați în regiunea
imaginară a „Castaliei", într-un viitor îndepărtat. Naratorul romanului
este un istoric al timpului respectiv. În narațiune apar doar referiri
vagi la lumea de astăzi, reprezentată în general ca un trecut întunecat
și decadent (Epoca Feuilleton). Viața călugărilor din roman, precum și
ceremoniile pe care le urmează, se caracterizează printr-un amestec de
elemente ale ritualurilor occidentale și orientale.