Volumul este o ofertă către istorici mai tineri de a nu abandona istoria
politică şi de a nu ceda "teritoriul" lor de activitate diletanţilor.
Personalitatea lui Alexandru Vaida Voevod merită o monografie bine
documentată, care să cumuleze cercetările, să valorifice un material
documentar amplu.
Intenţia noastră, prin publicarea acestui volum consacrat lui Alexandru
Vaida Voevod, vine în prelungirea cărţii tipărite în 1993 şi nu este o
reeditare a ei. Timpul scurs până acum a dus la apariţia mai multor
studii care au avut ca obiectiv analiza unor momente importante din
viaţa sa politică până după înfăptuirea României Mari. Prima parte este
dedicată acestei perioade, însoţită de corespondenţa sa cu Cancelaria
Arhiducelui Franz Ferdinand, cu Aurel C. Popovici, etc. În această
primă parte mai este vorba de răspunsuri la scrisorile lui Vaida deja
publicate de către Keith Hitchins. Urmează un studiu consacrat
demersului lui Aurel C. Popovici şi Vaida în vremea Primului Război
Mondial la Viena, Geneva şi Berlin fără a trece peste conjugarea
efortului lor cu Bucureştiul, ceea ce conferă o dimensiune aparte a tot
ceea ce au întreprins cei doi prieteni de-a lungul timpului. Punctul
central îl reprezintă schimbările de opţiuni în relaţia cu Budapesta,
bazate pe proiectul lui Popovici discutat în studiul respectiv.
Importantă este evoluţia lui A.C. Popovici reflectată de ultimele sale
scrisori şi studii care îi preced moartea prematură la numai 54 de ani.
A doua parte o reprezintă dosarul său, întocmit de Siguranţa Statului
după 1945, la scurt timp de la instalarea guvernului Groza în România.