Atlasul prezintă o radioscopie a teritoriului României în perioada
tranziţiei, înscrisă în acelaşi timp în evoluţii de durată mai lungă:
construcţia teritoriului statal în sânul Europei, repartiţia şi
structura populaţiei, lumea satelor şi cea a oraşelor, activitatea
industrială şi transporturile, serviciile, spaţiul social, elementele
novatoare şi organizarea regională.
Inversarea tendinţei demografice, reintoarcerea la agricultură, criza
industrială în care scăderea drastică a locurilor de muncă se desfăşoară
pe fondul unui proces lent de privatizare şi de restructurare a
intreprinderilor, criza socială în care şomajul se adaugă nivelului slab
al serviciilor şi al dotărilor, sunt unele dintre trăsăturile majore,
concrete ale dinamicilor în curs. Drept fundal al acestei tranziţii:
construcţia unei societăţi democratice şi deschiderea crescândă a ţării
spre lume, odată cu investiţiile străine şi noile moduri de consum, la
fel ca şi forţa mediului fizic şi riscurile asociate presiunilor
tehnologice.
Această lucrare,rezultatul strădaniei unui colectiv franco-român, oferă
un instrument de cunoaştere şi de reflecţie pentru alegerea viitoarelor
localizări şi pentru gestionarea raţională a teritoriilor locale şi
regionale ale ţarii.