Ceea ce n-aş fi îndrăznit să sper a fost ca interesul pentru această carte să depăşească, obiectiv şi subiectiv, graniţele Germaniei, ca istoria "declinului unei familii" să-i viziteze şi pe alţii, ca burghezia europeană din Copenhaga sau Marsilia să se regăsească în ea, ca scriind - în formă şi conţinut - o carte foarte germană, să redau o bucată de istorie europeană. Thomas Mann
Ceea ce n-aş fi îndrăznit să sper a fost ca interesul pentru aceastăcarte să depăşească, obiectiv şi subiectiv, graniţele Germaniei, caistoria “declinului unei familii”să-i viziteze şi pe alţii, ca burgheziaeuropeană din Copenhaga sau Marsilia să se regăsească în ea, ca scriind– în formă şi conţinut – o carte foarte germană, să redau o bucată deistorie […]
Thomas Mann este poate unul dintre cei mai sfâşiaţi artişti din secolulnostru. Nevoia de a se dedica operei nu este contrazisă, ca la Kafka, decondiţiile exterioare, de necesitatea de a exercita o meserie burgheză,ci de însăşi structura psihică contradictorie. Lui Thomas Mann existenţaşi activitatea artistului i s-au părut întotdeauna profund suspecte. –Thomas Kleininger
UNA DINTRE CAPODOPERELE LITERATURII DIN SECOLUL XX, MUNTELE VRAJIT STRINGE LAOLALTA INTR-O FRESCA INTELECTUALA TOATE FORTELE CARE ACTIONEAZA ASUPRA OMULUI MODERN. IN ACEST ROMAN, THOMAS MANN DESCRIE SOCIETATEA EUROPEANA INAINTE DE PRIMUL RAZBOI MONDIAL – O LUME BOLNAVA CARE SE NAPUSTESTE SPRE CATASTROFA.
Cu ironia sa plină de rafinament, cu inegalabila sa măiestrie artistică,Thomas Mann imaginează o posibilă întâlnire între iubita din tinereţe alui Goethe, neuitata Lotte a lui Werther, şi cel care, cincizeci de animai târziu, devenise patriarhul literaturii germane. Câtă emoţiereprimată, câte sentimente contradictorii, ce jocuri subtile cu miturileunei epoci încap între copertele acestei cărţi fermecătoare.
Ceea ce n-aş fi îndrăznit să sper a fost ca interesul pentru aceastăcarte să depăşească, obiectiv şi subiectiv, graniţele Germaniei, caistoria “declinului unei familii” să-i viziteze şi pe alţii, caburghezia europeană din Copenhaga sau Marsilia să se regăsească în ea,ca scriind – în formă şi conţinut – o carte foarte germană, să redau obucată de […]
În Ochi de câine albastru, scufundarea lui García Márquez în această“altă” realitate e profundă şi vertiginoasă. Aici nu este vorba despre orealitate plăcută şi amuzantă. García Márquez ne pune faţă în faţă cu oprezenţă inevitabilă – moartea -, dezvăluind-o ca pe o parte geamănă avieţii noastre. Moartea licărindu-ne în vise, cunoscută apoi caexperienţa totală a […]
”După Romeo şi Julieta, aceasta este cea mai frumoasă poveste dedragoste care s-a scris vreodată. (…) O să fac nefericiţi o mulţime debărbaţi, deoarece iubirea reprezintă totul aici. Acest bărbat a facut,timp de 50 de ani, curte unei femei.”Scott Steindorff”…Trăiseră destul împreună ca să-şi dea seama că dragostea eradragoste oricând şi oriunde, dar cu atât […]
Aşteptări! Ne aduceţi ofilirea… fructe prea coapte! Am muşcat dincarnea voastră numai atunci când setea îmi devenise de nesuportat şicând nu-i mai puteam îndura arsura. Fructe trecute! Mi-aţi umplut guracu o fadoare otravită şi mi-aţi tulburat adânc sufletul. – Fericit celcare, tânăr încă, a muşcat din carnea voastră tare şi a supt suculvostru parfumat de […]
E greu să nu observi asemănările cu Proust. Însă modul de a căuta al luiHesse diferă de cel al scriitorului francez. În vreme ce Prousturmăreşte să aducă la suprafaţă, din penumbra subconştientului, trăireaca atare, aparent fără însemnătate, Hesse recheamă din întunericultrecutului, rânduieşte şi interpretează acele porniri care, aproapeîntotdeauna, sunt adiacente componenţei morale şi care pun […]
Încarc...
