"Adulţii nu-şi cunosc semenii decât pe bucăţele şi fragmente prost asamblate, prost iluminate de o lumină dubioasă. Dar copilul vede totul într-o lumină absolută. Pentru el, sunt la fel de evidenţi şi zmeul, şi Frumoasa din Pădurea Adormită. El trăieşte într-un univers al certitudinii. Saint-Exupery stăpânea arta de a da şi adulţilor această certitudine." (Leon Werth, căruia i-a fost dedicat Micul Prinţ)
Pe 6 aprilie 1943 apărea în Statele Unite ediţia originală a Micului Prinţ de Antoine de Saint-Exupery, aflat atunci în exil la New York. Autoportret şi operă testamentară, fabula mitică şi discurs filozofic cu privire la relaţia omului cu ceilalţi oameni şi cu lumea, cartea Micul Prinţ concentrează cu o simplitate superbă meditaţia lungă şi constantă a lui Saint-Exupery despre prietenie, dragoste, răspundere şi sensul vieţii, într-un context marcat de conflictul mondial şi de tristeţea unui scriitor-pilot afectat în mod profund de izolarea în care trăia.
Textul integral al Micului Prinţ este însoţit de un dosar ilustrat cu numeroase documente inedite, urmarind istoria editorială excepţională a acestei opere literare a secolului XX - una dintre cele mai cunoscute în lume -, şi formulând întrebări despre multiplele ei sensuri.
Texte şi documente reunite în această ediţie de Alban Cerisier şi Delphine Lacroix cu contribuţia lui Olivier Odaert şi Virgil Tanase, şi cu mărturiile inedite ale lui Quentin Blake, Michael Morpurgo, Mark Osborne şi Pef.
De 67 de ani, Micul prinţ v-a cucerit sufletele, devenind un mit care acaptivat întreaga planetă. Un gen aparte, fiind în acelaşi timp şipoveste poetico-filosofică şi mit iniţiatic, cartea ne aduce înprim-plan valorile umane, responsabilitate şi legătură între oameni,toleranţă şi spirit de aventură.Este un titlu accesibil tuturor categoriilor de vârstă, o poveste simplăşi fermecătoare, spusă […]
Aşteptări! Ne aduceţi ofilirea… fructe prea coapte! Am muşcat dincarnea voastră numai atunci când setea îmi devenise de nesuportat şicând nu-i mai puteam îndura arsura. Fructe trecute! Mi-aţi umplut guracu o fadoare otravită şi mi-aţi tulburat adânc sufletul. – Fericit celcare, tânăr încă, a muşcat din carnea voastră tare şi a supt suculvostru parfumat de […]
In 1942, intr-o manastire din america latina sint scoase la luminaramasitele lumesti ale unei adolescente, sierva maria de todos losangeles.splendida ei podoaba capilara masoara douazeci si doi de metrilungime… Sa fie oare aceasta descoperire fructul imaginatieiinflacarate a autorului? Reala sau fictiva, ea reprezinta punctul deplecare al unei inedite povesti de dragoste, desfasurate pe fundalulpitoresc si […]
Incapabil să savureze bucuriile mărunte ale vieţii, din ce în ce mai solitar şi mai izolat de lume, Harry Haller începe să semene tot mai mult cu un “lup de stepă”. Singura soluţie pe care o întrevede este sinuciderea, însă teama de moarte îl împiedică să meargă până la capăt. Întâlnirea cu Hermine, omologul său […]
Ceea ce n-aş fi îndrăznit să sper a fost ca interesul pentru aceastăcarte să depăşească, obiectiv şi subiectiv, graniţele Germaniei, caistoria “declinului unei familii”să-i viziteze şi pe alţii, ca burgheziaeuropeană din Copenhaga sau Marsilia să se regăsească în ea, ca scriind– în formă şi conţinut – o carte foarte germană, să redau o bucată deistorie […]
Publicarea in 1981 a romanului “Cronica unei morţi anunţate” a stârnitentuziasmul unanim al criticii şi cititorilor. García Márquez işidovedeşte, incă o dată, în această operă de mica intindere,extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, petemeiul unui fapt simplu: o crimă anunţată, pe care nimeni nu sestraduieşte s-o oprească.
În detalii reale si extrem de emotionante, John Steinbeck surprindedestinele unor oameni obisnuiti, care lupta din rasputeri sa-si pastrezedemnitatea in fata unei crize sociale si economice acute.Nevoita sa-siparaseasca ferma din Oklahoma, familia Joad se alatura altor mii deemigranti si visurilor acestora de a deveni proprietarii unei bucati depamint in California. Numai ca zilele si noptile […]
Oameni precum Knulp “nu sunt, ce-i drept, folositori; în schimb, suntmult mai puţin dăunători decât majoritatea celor folositori. Atunci cândun astfel de Knulp, înzestrat cu suflet şi talent, nu-şi află locul înlume, lumea e şi ea la fel de vinovată ca însuşi Knulp”. Hermann Hesse“De neuitat rămâne impresia de-a dreptul electrizantă pe care demian-ulacelui misterios […]