Femeile sunt considerate sexul frumos. Poate că de aceea au şi tendinţa
de a se înconjura de tot ceea ce e mai frumos şi mai strălucitor. Cu cât
râvnim mai mult la frumuseţe, cu cât un obiect este mai strălucitor în
ochii noştri, cu atât strălucirea lui creşte. Cum ar veni, frumos la
frumos trage. Şi totuşi, Cheryl Jarvis ne povesteşte altceva. Colierul
vine să ne spună o poveste dintr-o altă perspectivă.

„Era vorba despre un colier ca experiment cultural. Un mod de a strânge
laolaltă treisprezece femei temerare, pentru a vedea ce se întâmplă.
Oare colierul ar deveni mai important decât suma verigilor sale,
treisprezece voci ar fi mai puternice decât una?"

Fiecare dintre noi visează la nestemate. Dintre toate, diamantele sunt
pe primul loc, desigur. Strălucirea lor ne fură privirea mereu
indiferent de cât de nepăsătoare ne-ar fi postura, de cât de încremenit
ne-ar fi chipul. Dar ca fiecare nestemată, diamantul îşi are propriul
preţ ce nu permite oricui să îl deţină aşa că, de multe ori, femeile
sunt nevoite să recurgă la subterfugii înlocuind nestemata sufletului cu
înlocuitori.

"Aceasta este povestea unui colier, dar nu este povestea unui şirag de
pietre preţioase. Este povestea a treisprezece femei care au transformat
un simbol de exclusivitate într-unul al integrării şi, prin aceasta, şi-
au rescris traiectoria celei de-a doua jumătăţi a vieţii.

Este o poveste despre transcederea limitelor."

Jonelle McLain este un suflet feroce. Poate că nu are multe dorinţe de
la viaţă, dar alea puţine câte sunt, sunt făcute pentru a fi îndeplinite
aşa că Jonelle reuşeşte să îşi aducă fiecare dorinţă pe altarul
împlinirii. Dorinţa de astăzi: un colier cu diamante. Valoarea lui
materială însă îi depăşeşte cu mult veniturile dar dorinţa ce i se iscă
în suflet de a-l avea îi permite să găsească soluţii. Aşa ia naştere o
întreagă legendă.

"-Nu suntem ceea ce purtăm sau ceea ce deţinem."

Ideea ei ingenioasă constă în „momirea" mai multor femei care să cadă
pradă colierului şi să şi-l dorească. Rezultatul? Fiecare femeie îşi
aduce o cotă din valoarea colierului astfel încât acesta să poată fi
cumpărat. La finalul zilei, colierul nu îi va aparţine doar lui Jonelle
dar, o mică parte din el, îi va aparţine, luminându-i, pentru câteva
zile, privirea cu lumina lui nestemată.

"-Povestind despre înţelegerea noastră, mi-am dat seama că ceea ce face
colierul interesant de purtat nu este podoaba în sine. Ce îl făcea
interesant era povestea lui. Mă ataşasem de obiceiul de a-i spune
povestea."

Dar ceea ce se vedea o simplă achiziţie se transformă într-o adevărată
descoperire a vieţii şi a încrederii în propriile puteri. Un colier
aduce împreună treisprezece femei. Diferite, distincte din toate
punctele de vedere, unite doar de strălucirea unor diamante. Ceea ce
începe precum o afacere se transformă în grupul de susţinere feminină
unde treisprezece femei se descoperă, îşi oferă încredere, susţinere şi
ascultare.

"Oare poate cineva dintre noi să indice momentul în care ne-am rătăcit
sinele mai tânăr, când ne-am pierdut bucuria pentru lucrurile simple şi
ne-am oprit din a mai sărbători viaţa? –ani întregi, decenii, muncim, ne
întemeiem o familie, sădim begonii. După care într-o zi ne trezim la
chimioterapie, primim elogii şi vizite la azil şi ne dăm seama că nu am
mai avut o vacanţă adevărată de mulţi ani. Şi tot ce mai putem face este
să ne întrebăm: Când a ajuns viaţa aşa de grea?"

Cheryl Jarvis, prin povestea Colierului, ne dă şansă la descoperire, la
deschidere faţă de cei din jur, la ocazia de a găsi ajutor în afara
eului nostru interior. Femei trecute de prima tinereţe învaţă cum să
iasă din singurătatea în care singure se afundă, cum să îşi descopere
sexualitatea, cum să acorde încredere celor din jur şi cum să se facă
ascultate. Sunt treisprezece femei la început, dar împreună dau glas
unei noi legende ce se va face auzită în minţile tuturor, sufletele lor
rezonând cu alte suflete chinuite de mersul cotidian al vieţii.

Se vor naşte controverse, se vor isca dispute şi se vor crea noi alianţe
şi prietenii. Dar până la final, mai întâi au fost treisprezece femei,
treisprezece poveşti. Ce ascund ele sub ambalajul trecerii anilor? Care
le sunt durerile, frustrările şi cum le pot ajuta să treacă peste
greutăţi nişte oameni străini uniţi de un colier de diamante?

Cheryl Jarvis ne oferă o poveste altfel despre diamante, strălucire,
materialism şi posesie. Sunteţi pregătiţi oare pentru o astfel de
aventură?

Recenzie realizată de Diana Daniela Macovei -
https://readingforsouls.wordpress.com/

PREZENTAREA TITLULUI:


Oare cum ar fi să porţi ceva atât de frumos şi de extravagat?
Pe 18 septembrie 2004, Jonell McLain a văzut în mijlocul vitrinei
strălucind pe un suport din catifea neagră un colier de diamante, era
exact modelul pe care şi-l dorise de mult.
Copleşită de dorinţa de a-l avea a început să-şi pună tot felul de
întrebări. De ce atât de puţine persoane îşi pot permite luxul de a avea
o asemenea bijuterie? Ce-ar fi dacă am împărţi ceva ce ne dorim cu
toţii? După câteva săptămâni şi câteva zeci de telefoane, Jonell
împreună cu alte 12 femei din Ventura, California, au mers să cumpere
colierul de diamante.
În parte talisman, în parte bijuterie de lux sau metaforă a vieţii,
colierul intră în viaţa fiecăreia, reflectându-i trecutul, definindu-i
prezentul şi aducând odată cu el promisiuni pentru viitor. Pentru
fiecare dintre cele 13 femei, are o semnificaţie aparte.
Împărţind un colier au descoperit că mai pot împărţi şi multe alte
lucruri, iar cu cât împart mai multe lucruri cu alţii, cu atât
experienţa devine mai profundă şi capătă o semnificaţie cu totul aparte.