Povestea vieţii lui Adrian Leverkühn - biografia fictivă a unui compozitor care îşi vinde sufletul diavolului -, reprezintă pentru Thomas Mann un bun prilej de a cuprinde laolaltă toate etapele de dezvoltare ale vechii legende a lui Faust şi a le pune în legatură cu problematica ameninţătoare a vremurilor noastre, a "recăderii catastrofale a spiritului supra şi hiperdezvoltat într-un primitivism arhaic". Cadrul temporal include perioada dintre 1884 - 1945, aşadar propria epocă a autorului. Acesta însuşi numea "Doktor Faustus" "o carte a vieţii de o sinceritate aproape zdrobitoare, un straniu fel de autobiografie transferată, o operă care m-a costat mai mult şi m-a măcinat mai profund decât oricare alta anterioară". În ciuda unui narator aparent detaşat şi obiectiv, participarea afectivă puternică a autorului în naraţiune se simte în fiecare capitol.
Scrisă între 1956 şi 1957 şi publicată pentru prima dată în 1961,„Colonelului n-are cine să-i scrie“ este povestea unui veteran scăpătatal Războiului de O Mie de Zile. Acesta încă nădăjduieşte că-şi va primipensia care i-a fost promisă cu cincisprezece ani în urmă şi, prinurmare, în fiecare vineri, merge la poştă. Acţiunea se petrece înperioada „Violenţei“, […]
“Un veac de singurătate”, capodopera care l-a propulsat pe GabrielGarcía Márquez pe orbita celebrităţii internaţionale şi i-a adus premiulNobel (1982), este, în opinia unanimă a criticii – după Don Quijote dela Mancha, nemuritoarea creaţie a lui Cervantes -, cel mai frumos romande expresie spaniolă din toate timpurile, aşa cum mărturiseşte şi PabloNeruda care îl numeşte […]
Publicarea in 1981 a romanului “Cronica unei morţi anunţate” a stârnitentuziasmul unanim al criticii şi cititorilor. García Márquez işidovedeşte, incă o dată, în această operă de mica intindere,extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, petemeiul unui fapt simplu: o crimă anunţată, pe care nimeni nu sestraduieşte s-o oprească.
O naraţiune dramatică reunind paisprezece articole consecutive scrise deGabriel García Márquez pe vremea când lucra ca jurnalist. În 1955, elpublicase interviul-serial luat unui marinar care a trecut pe lângămoarte dintr-o neglijenţă a marinei columbiene. În 1970, García Márqueza adunat articolele într-o carte.
“Hanul lui Finn a fost conceput iniţial ca o serie de fabule, bucăţi înproză: scurte, concise şi concentrate (“epiclete”, pentru a folosineologismul creat de Joyce), stăruind asupra unor momente formatoare dinistoria şi mitologia irlandeză, care cuprind un mileniu şi jumătate dela sosirea Sfântului Patrick în Irlanda. (…)Episoadele din Hanul lui Finn sunt scrise într-o diversitate […]
Reconstituirea unei pasionante povești de dragoste, eșuată din cauzaunor prejudecăţi de netrecut. În cercul strâmt al unei familii, frateleintervine brutal în destinul surorii sale. Blestemul sentimentelorîmpiedicate să se desfășoare în firescul lor se întinde pe mai multegeneraţii, într-un roman cu o atmosferă de o densitate uluitoare.
Acest volum de memorii vine să consfinţească faptul că aproape tot ce seştie despre Gabriel García Márquez provine din interviurile şi din operasa şi să aducă mărturii emoţionante despre “viaţa secretă” a autoruluicăci, aşa cum acesta se destăinuie, “omul are trei vieţi: viaţa publică,viaţa particulară şi viaţa secretă, cea pe care o povestim cel maiadesea […]
Reinterpretare a poveştii naufragiatului Robinson Crusoe, romanul luiTournier îl prezintă pe acesta ca un quaker fanatic, care nu poate trăiîn afara ordinii bine definite a societăţii vremii sale. Un om perfectintegrat în sistemul din care face parte va fi aruncat pe insulabotezată mai târziu Speranza, pentru a se confrunta cu adevăratul săucoşmar: lumea a încetat […]
Încarc...