Cand Claude Simon a primit nobelul in 1985, Georgicele era, la acea
data, ultima sa lucrare aparuta (1981), ceea ce a determinat critica sa
faca necesara legatura. Romanul împrumuta de la vergiliu ceva din
normativul sacru al literaturii europene. Inovatia reconstituie in cheia
noului roman un corp narativ polifonic alcatuit din fragmente
spatio-temporale amplasate in franta anilor 1793 si 1940 si in Spania
anului 1936. Bonaparte, orwell si autorul insusi sunt eroi sublimati in
acest tesut al modernitatii sfasiat asemenea lui orfeu de bacantele
dezlantuite ale unei modernitati cu orice pret. In epoci diferite si in
perioade de tumult si de violente, trei personaje traiesc evenimente si
experiente care par sa se repete, sa se suprapuna, in timp ce
indiferente fata de evenimentele tragice, fata de destramarile
familiilor, pe parcursul lecturii revin aceleasi munci ale câmpului,
aceeasi succesiune a anotimpurilor,a ploii, a soarelui, a primaverii.