Romanul conturează portretul lui Stephen Daedalus, un tânăr deoptsprezece sau nouăsprezece ani care ne este înfăţişat ca student înprimul şi cel de-al doilea an de studii la colegiul iezuit UniversityCollege din Dublin, în preajma anului 1900…Numindu-şi personajul principal “Daedalus”, un nume pe de o partemoştenit de la tatăl irlandez al lui Stephen şi pe de […]
Cineva m-a întrebat odată: “Ce faci? Cum scrii, cum creezi? Nu scrii,i-am răspuns. Nu încerci să scrii. Este foarte important: să nu încerci,fie că e vorba de Cadillac-uri, de creaţie sau de imortalitate. Aştepţi,şi, dacă nu se întâmplă nimic, mai aştepţi un pic. La fel si cu gândaculde sus de pe tavan. Aştepţi până vine […]
Cineva m-a iîntrebat odată: Ce faci? Cum scrii, cum creezi? Nu scrii,i-am răspuns. Nu încerci să scrii. Este foarte important: să nu încerci,fie că e vorba de Cadillacuri, de creaţie sau de imortalitate. Aştepţi,şi, dacă nu se întâmplă nimic, mai aştepţi un pic. La fel şi cu gândaculde sus de pe tavan. Aştepţi până vine […]
Povestirea apare divizată în trei secvenţe – familia înainte de moartealui Jay Follet, povestea accidentului şi reacţia lui Rufus la moarteatatălui său. Conturul povestirii este destul de simplu. După o zipetrecută plimbându-se, discutând şi mergând la cinematograf cu fiul săuRufus, Jay Follet este chemat la căpătâiul tatălui său. Când soseşte,află că tatăl nu este atât […]
„O mare poveste umană, fără grija timpului, spusă de unul dintre cei maievocatori scriitori ai acestui secol.”Anne Tyler, Chicago Sun-Times Book Week„O carte strălucitoare și sfâșietoare.”The New York Times Book Review„Vocea garcimarquesiană a fost adusă la un nivel la care poate fi înacelași timp clasică și familiară, opalescentă și pură, capabilă sălaude și să blesteme, […]
În Ochi de câine albastru, scufundarea lui García Márquez în această“altă” realitate e profundă şi vertiginoasă. Aici nu este vorba despre orealitate plăcută şi amuzantă. García Márquez ne pune faţă în faţă cu oprezenţă inevitabilă – moartea -, dezvăluind-o ca pe o parte geamănă avieţii noastre. Moartea licărindu-ne în vise, cunoscută apoi caexperienţa totală a […]
Aşteptări! Ne aduceţi ofilirea… fructe prea coapte! Am muşcat dincarnea voastră numai atunci când setea îmi devenise de nesuportat şicând nu-i mai puteam îndura arsura. Fructe trecute! Mi-aţi umplut guracu o fadoare otravită şi mi-aţi tulburat adânc sufletul. – Fericit celcare, tânăr încă, a muşcat din carnea voastră tare şi a supt suculvostru parfumat de […]