Cineva m-a iîntrebat odată: Ce faci? Cum scrii, cum creezi? Nu scrii,i-am răspuns. Nu încerci să scrii. Este foarte important: să nu încerci,fie că e vorba de Cadillacuri, de creaţie sau de imortalitate. Aştepţi,şi, dacă nu se întâmplă nimic, mai aştepţi un pic. La fel şi cu gândaculde sus de pe tavan. Aştepţi până vine […]
Romanul conturează portretul lui Stephen Daedalus, un tânăr deoptsprezece sau nouăsprezece ani care ne este înfăţişat ca student înprimul şi cel de-al doilea an de studii la colegiul iezuit UniversityCollege din Dublin, în preajma anului 1900…Numindu-şi personajul principal „Daedalus”, un nume pe de o partemoştenit de la tatăl irlandez al lui Stephen şi pe de […]
Povestirea apare divizată în trei secvenţe – familia înainte de moartealui Jay Follet, povestea accidentului şi reacţia lui Rufus la moarteatatălui său. Conturul povestirii este destul de simplu. După o zipetrecută plimbându-se, discutând şi mergând la cinematograf cu fiul săuRufus, Jay Follet este chemat la căpătâiul tatălui său. Când soseşte,află că tatăl nu este atât […]
Cineva m-a întrebat odată: „Ce faci? Cum scrii, cum creezi? Nu scrii,i-am răspuns. Nu încerci să scrii. Este foarte important: să nu încerci,fie că e vorba de Cadillac-uri, de creaţie sau de imortalitate. Aştepţi,şi, dacă nu se întâmplă nimic, mai aştepţi un pic. La fel si cu gândaculde sus de pe tavan. Aştepţi până vine […]
In romanul „Drumul Flandrei”, Claude Simon aprofundează explorarea şireconstituirea memoriei, plecând de la istoria unei familii şi a câtorvadintre membrii acesteia, pe fondul celui de-al doilea război mondial,într-o încrengătură de amintiri, de viziuni şi imagini care devinconştiente pe măsură ce ţâşnesc din haosul memoriei şi se înscriu înordinea limbajului.Romanul a fost distins cu premiul L’express […]
În Ochi de câine albastru, scufundarea lui García Márquez în această„altă” realitate e profundă şi vertiginoasă. Aici nu este vorba despre orealitate plăcută şi amuzantă. García Márquez ne pune faţă în faţă cu oprezenţă inevitabilă – moartea -, dezvăluind-o ca pe o parte geamănă avieţii noastre. Moartea licărindu-ne în vise, cunoscută apoi caexperienţa totală a […]
Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la începereaunui roman. Căci în primul paragraf al unui roman trebuie definit totul:structura, ton, ritm, lungime şi uneori chiar şi caracterul vreunuipersonaj. Restul este plăcerea de a scrie, cea mai intimă şi solitarăcare se poate imagina, şi dacă nu-ţi petreci restul vieţii corectîndu-ţicartea […]