Romanul conturează portretul lui Stephen Daedalus, un tânăr de optsprezece sau nouăsprezece ani care ne este înfăţişat ca student în primul şi cel de-al doilea an de studii la colegiul iezuit University College din Dublin, în preajma anului 1900... Numindu-şi personajul principal "Daedalus", un nume pe de o parte moştenit de la tatăl irlandez al lui Stephen şi pe de altă parte atribuit de autorul irlandez al naraţiunii, Joyce evocă un creator mitologic antic, şi astfel protagonistul cărţii întruchipează un mesaj cu adânci reverberaţii în cultură. Daedalus este descendent al legendarului artist şi, totodată, un nume pe care Stephen îl poate onora numai dacă va putea să influenţeze viitorul prin creaţia sa. Ca erou, Stephen este doar un adolescent; ca artist, el este deja adult... Deşi nu este decât o primă versiune incompletă, lipsită de concentrarea şi analiza minuţioasă din Portret al artistului la tinereţe, în ciuda unor inerente stângăcii, această creaţie de început a marelui scriitor irlandez se înscrie, graţie prospeţimii şi exactităţii observaţiei, precum şi economiei şi preciziei stilului, ca una dintre cele mai seducătoare dezvăluiri ale devenirii psiho-intelectuale a tânărului erou.
Cineva m-a iîntrebat odată: Ce faci? Cum scrii, cum creezi? Nu scrii,i-am răspuns. Nu încerci să scrii. Este foarte important: să nu încerci,fie că e vorba de Cadillacuri, de creaţie sau de imortalitate. Aştepţi,şi, dacă nu se întâmplă nimic, mai aştepţi un pic. La fel şi cu gândaculde sus de pe tavan. Aştepţi până vine […]
Cineva m-a întrebat odată: “Ce faci? Cum scrii, cum creezi? Nu scrii,i-am răspuns. Nu încerci să scrii. Este foarte important: să nu încerci,fie că e vorba de Cadillac-uri, de creaţie sau de imortalitate. Aştepţi,şi, dacă nu se întâmplă nimic, mai aştepţi un pic. La fel si cu gândaculde sus de pe tavan. Aştepţi până vine […]
INAINTE DE TACERE CUPRINDE ASPECTE DIN COPILARIA SI TINERETEA AUTORULUI, AMINTIRI PLACUTE, PLICTISITOARE SAU DEZAGREABILE, NELINISTI, INTREBARI FUNDAMENTALE DESPRE OM SI DUMNEZEU. IN CENTRUL EVOCARILOR SE AFLA CASA. “DORESC CA TOTUL IN CASA SA RAMINA ASA CUM ESTE, CU SCOROJELILE SI PERETII SAI COSCOVITI… CASA ACEASTA IN CARE S-A NASCUT OPERA MEA SI A MURIT […]
CASTELUL INTRUCHIPEAZA IMPOSIBILITATEA OMULUI DE A DESCIFRA SENSUL EXISTENTEI SALE CIVICE. K., PERSONAJUL PRINCIPAL, INCEARCA SA-SIINTILNEASCA ANGAJATORUL, IN VEDEREA PRELUARII POSTULUI PROASPAT OBTINUT. UN LUCRU CIT SE POATE DE OBISNUIT, S-AR SPUNE. IN LUMINA ACESTEI MOTIVATII, LIMBAJUL LUI KAFKA ESTE SIMPLU SI SOBRU, CONTRASTIND CU PERIPETIILE DECLANSATE DE O DORINTA CIT SE POATE DE BANALA, […]
Oameni precum Knulp “nu sunt, ce-i drept, folositori; în schimb, suntmult mai puţin dăunători decât majoritatea celor folositori. Atunci cândun astfel de Knulp, înzestrat cu suflet şi talent, nu-şi află locul înlume, lumea e şi ea la fel de vinovată ca însuşi Knulp”. Hermann Hesse“De neuitat rămâne impresia de-a dreptul electrizantă pe care demian-ulacelui misterios […]
E greu să nu observi asemănările cu Proust. Însă modul de a căuta al luiHesse diferă de cel al scriitorului francez. În vreme ce Prousturmăreşte să aducă la suprafaţă, din penumbra subconştientului, trăireaca atare, aparent fără însemnătate, Hesse recheamă din întunericultrecutului, rânduieşte şi interpretează acele porniri care, aproapeîntotdeauna, sunt adiacente componenţei morale şi care pun […]