Acest volum reuneşte cele mai reuşite povestiri scurte ale autorului columbian laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Cititorului îi sunt deschise astfel porţile realismului magic. Realitatea este modificată de formule magice şi legende, minunile fac parte din cotidian. Candida Erendira şi bunica sa fără suflet, personaje emblematice ale prozei marqueziene, întruchipează, în acelaşi timp, inocenţa şi răul, dragostea şi perversiunea. Naraţiunea aminteşte uneori de poemele eroice medievale, dar şi de cântecele trubadurilor. Cele şapte naraţiuni nu sunt exerciţiile unui manierist, ci şapte călătorii într-o lume pe care scriitorul nu osteneşte să ne-o descopere.
Publicarea in 1981 a romanului “Cronica unei morţi anunţate” a stârnitentuziasmul unanim al criticii şi cititorilor. García Márquez işidovedeşte, incă o dată, în această operă de mica intindere,extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, petemeiul unui fapt simplu: o crimă anunţată, pe care nimeni nu sestraduieşte s-o oprească.
EFORTUL DE A SCRIE O POVESTIRE ESTE LA FEL DE INTENS CA LA INCEPEREA UNUI ROMAN. CACI IN PRIMUL PARAGRAF AL UNUI ROMAN TEBUIE DEFINIT TOTUL:STRUCTURA, TON, RITM, LUNGIME SI UNEORI CHIAR SI CARACTERUL VREUNUI PERSONAJ. RESTUL ESTE PLACEREA DE A SCRIE, CEA MAI INTIMA SI SOLITARA CARE SE POATE IMAGINA, SI DACA NU-TI PETRECI […]
”După Romeo şi Julieta, aceasta este cea mai frumoasă poveste de dragoste care s-a scris vreodată. (…) O să fac nefericiţi o mulţime de bărbaţi, deoarece iubirea reprezintă totul aici. Acest bărbat a facut, timp de 50 de ani, curte unei femei.” Scott Steindorff ”…Trăiseră destul împreună ca să-şi dea seama că dragostea era dragoste […]
Gabriel Garcia Márquez trasează primele linii ale realismului magic,dând naştere unui loc mitic şi legendar: Macondo. Trei personaje dingeneraţii diferite, trei perspective diferite, aşadar, susţin un monologinterior centrat pe aceeaşi temă: moartea doctorului din sat, personajincomod şi ciudat. Bătrânul colonel, fiica lui şi nepotul îndeplinesc,la fel ca în Antigona, de unde şi mottoul cărţii, ritualulînmormântării, […]
”După Romeo şi Julieta, aceasta este cea mai frumoasă poveste dedragoste care s-a scris vreodată. (…) O să fac nefericiţi o mulţime debărbaţi, deoarece iubirea reprezintă totul aici. Acest bărbat a facut,timp de 50 de ani, curte unei femei.”Scott Steindorff”…Trăiseră destul împreună ca să-şi dea seama că dragostea eradragoste oricând şi oriunde, dar cu atât […]
Ultimele zile ale lui Simon Bolivar, eroul legendar al Americii Latine,– o călătorie către moarte într-un peisaj luxuriant. Ca întotdeauna laGarcia Marquez, o lume plină de pitoresc în care evoluează personajearhetipale cu sentimente inevitabile la fel de substanţiale ca şitrăsăturile lor fizice. După “Un veac de singuratate”, un succesgarantat.
LITERAR, CARTEA CEA MAI IMPORTANTA, CEA CARE POATE SA MA SALVEZE DE LA UITARE, ESTE TOAMNA PATRIARHULUI A FOST ROMANUL CARE M-A FACUT CEL MAI FERICIT SCRIINDU-L,CACI ESTE CEL PE CARE AM VRUT DINTODEAUNA SA-L SCRIU SI, IN ACELASI TIMP, CEL IN CARE MI-AM IMPARTASITPLENAR PROPIILE EXPERINTE SI CONFESIUNI…INTR-ADEVAR, ESTE UN ROMAN-MARTURIE, O AUTOBIOGRAFIE INCIFRATA..TOAMNA PATRIARHULUI, […]
Gabriel Garcia Marquez abordează istoria actuală a Columbiei, relatândsechestrarea a zece jurnalişti din ordinul lui Pablo Escobar, şefulcartelului de la Medellin. Faptele au loc într-un climat de puternicetensiuni sociale, marcat de ascensiunea traficanţilor de droguri. Cumăiestria sa narativă inconfundabilă, Garcia Marquez transformă unreportaj într-un roman-cronică dinamic şi documentat, care reflectăcontradicţiile unei societăţi distruse de cel […]
Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la începereaunui roman. Căci în primul paragraf al unui roman trebuie definit totul:structura, ton, ritm, lungime şi uneori chiar şi caracterul vreunuipersonaj. Restul este plăcerea de a scrie, cea mai intimă şi solitarăcare se poate imagina, şi dacă nu-ţi petreci restul vieţii corectîndu-ţicartea […]
Încarc...