Marele Premiu la Monte Carlo sau dedublarea este un roman autobiografic
care relatează, într-o manieră originală și neliniară, experiența
autorului ca membru al juriului la Ediția a XIII-a a Festivalului
Internațional de Film TV de la Monte Carlo, din anul 1973.

Constantin Grigore (Dinu) Săraru a reprezentat atunci Televiziunea
Română, unde era director în Redacția Culturală, și s-a alăturat unor
mari personalități ale vremii, membrii juriului fiind numiți de presă
„cei şapte magnifici". Aceștia erau: Robert Stack, o celebritate
mondială a filmului, deţinătorul rolului principal în serialul
„Incoruptibilii", Amedeo Nazzari, popular actor italian de film, vedetă
a anilor ’40, Georges-Emmanuel Clancier, recent laureat al premiului
Academiei Franceze pentru romanul „De-a pururea şi-o zi", Jeanne Fomina,
directoare în Televiziunea Sovietică, Berkeley Smith, reprezentantul
Televiziunii Britanice și Horst Buchholz, alt actor de succes, cel mai
cunoscut dintre toţi, interpretul celui de-al şaptelea magnific din
capodopera western „Cei şapte magnifici", de la care li s-a și tras
poreclirea simpatică, lansată de reporterii care urmăreau evenimentul.

Însemnările memorialistice curg dintr-o perspectivă foarte personală,
comparativ dualizată. Zona cea mai glamouroasă a Occidentului este
admirată de ochii avizi ai vizitatorului din lagărul socialist est-
european, emoționat să întâlnească mari artiști și să fie tratat cu
familiaritate de către nume ilustre ale epocii.

Însăși meteorologia contribuie ca salturile narative dinspre prezentul
vestic, înspre trecutul estic, să pară antagonice. În mijlocul lui
februarie, delegația română a plecat dintr-un București înfrigurat și
cețos, stăpânit de zloată și de nămeți nestrânși de săptămâni, pentru a
ateriza pe un tărâm mediteraneean al primăverii și al exploziei
azaleelor.

Amintirile care întretaie povestea de vis de pe plaiurile princiare
sunt, surprinzător pentru un membru al nomenclaturii comuniste, dintre
cele mai dramatice. Se pare că scriitorul a fost la douăzeci de ani în
ipostaza de deținut politic care efectua muncă forțată la Canalul
Dunăre-Marea Neagră și tocmai imagini de acolo i se strecoară printre
gânduri, în aceste momente de glorie personală. Pe sistemul: ce am fost
și unde am ajuns!

Ironia la adresa propagandei comuniste desfășurate împotriva decadenței
occidentale, față-n față cu realitățile capitaliste, este plasată fin,
toate personajele străine părând a fi conștiente de modul în care
tovarășii estici ar trebui să mimeze anumite atitudini. O decadență a
Vestului totuși există în această poveste din anii ’70. Autorul ei a
surprins chiar perioada de final a eleganței conformiste generalizate,
dintr-o societate care s-a destins apoi, de la an la an, topindu-se tot
mai mult în nonconformism.

Un interes special îl trezesc referirile la diferite personalități de
origine română integrate în elita vest-europeană.

Fotografii și chiar desene semnificative ilustrează evenimentele
descrise.

Dinu Săraru s-a născut la Slătioara, județul Vâlcea, în ianuarie 1932. A
făcut parte din Comitetul Central al Partidului Comunist Român și a
condus Teatrul Mic și Teatrul Național. Ciclurile sale de romane,
grupate în trei trilogii, Trilogia Țărănească, Trilogia Dragostea și
Revoluția și Trilogia Ciocoilor, l-au propulsat printre cei mai
cunoscuți autori români postbelici.

Această carte, lansată la editura RAO în 2018, completează demersul
memorialistic al prozatorului, manifestat în ultimii ani și prin alte
volume.

Marele Premiu la Monte Carlo sau dedublarea lasă cititorului senzația că
răsfoiește o revistă glossy despre cinema, din epoca de maximă eleganță
a cinematografului și a televiziunii, printre paginile căreia au fost
strecurate file hărtănite scrise de mână, rupte dintr-un jurnal cenzurat
de autoritățile comuniste.

Marius Andrei, https://analogiiantologii.com/