Se spune că, după însurătoare, viaţa nu mai are nimic spectaculos de
oferit, în afară de chipul aceleiaşi femei, scutece de schimbat, o
slujbă din obligaţie şi, din când în când, o bere cu prietenii, din ce
în ce mai puţini, acum că "ai făcut pasul cel mare". Un bărbat însurat
ar fi, astfel, un bărbat plictisitor şi neinteresant pentru literatură.
Este ca şi Don Juan, James Bond sau Superman s-ar hotărî deodată să se
aşeze la casa lor şi să-şi ia o slujbă cu normă întreagă.
Cu toate acestea, scriitorul argentinian Marcelo Birmajer pariază tocmai
pe acest personaj şters şi plictisit, dovedind în povestirile sale cu
temă dată că viaţa unui bărbat însurat nu este lipsită de pasiune şi
întâmplări palpitante, că acesta nu îşi duce zilele de la serviciu până
acasă, ci uneori pe plaje, la petreceri, în camere de hotel, în baruri,
unde nu vine neapărat să bea, ci să scrie. Evident, din panoplia
bărbaţilor însuraţi cu tot atâtea destine diferite câte povestiri
există, nu putea lipsi scriitorul însurat ce aşteaptă cu sufletul la
gură apariţia unui articol scris de el în ziarul de dimineaţă sau cel
care, pentru că acasă nu este destul de linişte, evadează într-o cafenea
să-şi termine textul.