"Nimeni, până la Augustin Buzura, şi nici după el, nu a sondat atât de
adânc şi cu atâta curaj estetic abisurile şi amploarea ravagiilor
dedublării şi ambivalenţei fiinţei într-o lume ea însăşi purtând pecetea
unei psihopatii generalizate. Proba acestui curaj este, în primul rând,
construirea întregului roman pe suportul unui personaj atât de ambiguu
cum este Ioana Olaru. Prudent şi subtil, cu acea prudenţă a
romancierului veritabil, pentru care personajele nu sunt marionete
mânuite mai mult sau mai puţin abil, ci hieroglife ale misterelor
existenţei, Augustin Buzura nu pune nici un diagnostic. Dar nici nu
elimină semnele şi indiciile care fac din patologia ambiguităţii şi a
ambivalenţei autentica temă a romanului său."
Mircea Iorgulescu

"Insolitul acestui roman este dat de nivelul paroxistic la care este
împinsă arta prin presiunea nemaiîntâlnită a realului. Astăzi este greu
de închipuit la ce riscuri etice, estetice, dar şi existenţiale se
expunea un scriitor ce literaturiza imediatul ajuns la un nivel
inimaginabil de absurd."
Nicoleta Sălcudeanu